Sărbătoare mare pentru credincioșii greco-catolici din Bogdan Vodă, care, în ziua Serbării Sfintei Treimi (luni, 5 iunie 2017) au participat la sfințirea noii biserici parohiale. Construcția locașului de cult a început în anul 2008, piatra de temelie fiind pusă de către părintele protopop din acea vreme, Hotico Vasile, împreună cu părintele paroh Ioan Petreuș.

Au urmat ani lungi de eforturi din partea comunității de aici, care, deși a câștigat la Curtea de Apel Cluj, în anul 1998, dreptul de a celebra oficiile religioase în biserica veche, acest lucru nu i-a fost permis de către parohia ortodoxă. La edificarea bisericii a contribuit și Episcopia Greco Catolica de Maramureș, dar și alți binefăcători din țară și din străinătate. Iconostasul și băncile au fost realizate de către firma domnului Nicolae Câmpean din Dej, iar icoanele au fost pictate de către doamna Rodica Cârcu din Baia Mare. 

„Jertfa noastră de astăzi se adaugă la o alta mai mare, a bucuriei comunității acesteia din Bogdan Vodă, care astăzi își vede împlinite așteptările, speranțele și în mod deosebit, își vede rodul muncii din ultimii ani”, a spus Preasfințitul Vasile în cuvântul său de învățătură. S-au unit în rugăciune preoți și credincioși din întreaga eparhie, părintele protopop de Iza-Vișeu, Vasile Codrea și părintele paroh Ioan Petreuș.

„Astăzi, Sfânta Evanghelie ne repetă încredințarea: Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu prezent în mijlocul lor. Astăzi Dumnezeu s-a făcut cunoscut și se face prezent în inimile noastre pentru că le-a atins, le-a atins prin har și atingerea harului lui Dumnezeu se trăiește prin bucuria interioară a drumului pe care l-am făcut până acum, a ceea ce am reușit să realizăm, a ceea ce ne-am propus să facem și a dorinței de a răspândi în lume iubirea lui Dumnezeu în unitatea fiilor Săi. Iubirea nu împarte, iubirea unește. Apostolii nu au fost divizați. A rămas fiecare cu personalitatea lui, dar au fost toți una, până la ultima suflare a vieții lor, pentru că au trăit în lumină, au trăit în Hristos, au trăit în iubirea lui Dumnezeu”, a spus Arhiereul în omilia sa.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de către corul Catedralei „Sfântul Nicolae” din Oradea - dirijor prof. dr. Radu Mureșan.  

La sfârșitul celebrării, Preasfințitul Vasile i-a oferit părintelui paroh Ioan Petreuș Crucea Pectorală „ca semn de prețuire pentru ridicarea bisericii parohiale cu hramul Sfânta Treime și în mod deosebit pentru abnegația și devotamentul slujirii preoțești”, citim pe diploma care a însoțit decorația.

Biroul eparhial de presă

Duminică, 28 mai 2017, în parohia Greco-Catolica Tîrșolt (Țara Oașului), trei noi membre au fost primite solemn în Asociația Reuniunea Mariană. „Împreună cu comitetul Reuniunii Mariane din Tîrșolt, am ales această duminică, ultima din luna Mai -luna dedicată Sfintei Fecioare Maria- pentru a fi în comuniune de rugăciune cu credincioșii de pretutindeni care se află în pelerinaje la sanctuarele Maicii Domnului, pentru a întări spiritul parohiei și a perpetua evlavia către  Sfânta Fecioară”, a afirmat părintele paroh Ioan Zbona. Primirea solemnă în asociație s-a făcut în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 11:00. Candidatele au depus votul prin care se oferă  Preacuratei Fecioare Maria cu dorința de a o iubi și a urma virtuțile sale în viața de zi cu zi, în familie și în societate.

În cuvântul de învățătură din Duminica a șaptea de după Paști, pr. Ioan Zbona a vorbit despre  importanța cunoașterii lui Dumnezeu mai mult prin îmbrățișarea dorințelor Sale decât prin rațiune. „Când cineva cunoaște cu adevărat o persoană, gândește, face și simte ca acea persoană. Faptul ca Isus Îi spune Tatălui că ne-a făcut cunoscut numele Lui, ne invită să dorim tot ceea ce este plăcut Tatălui, iar ca ajutor avem rugăciunea Fiului către Tatăl: Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, căci ai Tai sunt (Io 17,9)”, a spus părintele. În încheiere, a subliniat faptul ca membrii Reuniunii Mariane sunt persoane care au îmbrățișat devoțiunea față de Preacurata Fecioară Maria și activează în parohii  pentru a urma „o cale de perfecționare creștină prin rugăciunea rozarului sau alte devoțiuni față de Preacurata Fecioară Maria, aprofundarea credinței prin cunoașterea Evangheliei și a adevărului de credință al Bisericii, îmbrățișarea unui apostolat rodnic pentru a răspândi împărăția lui Hristos în sufletele celor din jur. La sfârșitul Sfintei Liturghii, cele trei noi membre au fost primite cu multă căldură și iubire de celelalte surori din cadrul Reuniunii Mariane din Tîrșolț, 51 la număr în acest moment.

Biroul eparhial de presă

Expoziția de documente istorice inaugurată în cadrul simpozionului Comuniune Eclezială – Eparhia de Maramureș și Sfântul Scaun va fi transportată de la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare și expusă, începând de azi, 26 mai, la biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare.

Duminică, 28 mai, în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 10:30, va avea loc prezentarea acesteia de către pr. dr. Marius George Nicoară, responsabil al Departamentului pentru Cultură din cadrul Episcopiei Greco Catolice de Maramureș.

Expoziția cuprinde documente preluate atât din Arhivele Secrete Vaticane și din Arhivele Congregației pentru Bisericile Orientale din Roma, cât și documente din Arhivele Naționale ale României, care atestă începuturile Eparhiei de Maramureș și numirea primului titular al Scaunului Episcopal din Baia Mare – Episcopul Dr. Alexandru Rusu.

În cadrul simpozionului din data de 12 mai a avut loc și lansarea cărții „Scrisori  Pastorale” ale Episcopului dr. Alexandru Rusu (Ed. Surorile Lauretane), care cuprinde toate scrisorile pastorale scrise de către Preasfințitul Rusu cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun și Paști și cu ocazia începutului postului Paștelui. Cartea se va afla, de asemenea, spre vânzare începând de duminică, și la Sediul Protopopiatului din Satu Mare. Prețul unei cărți este de 20 Ron.  

La Satu Mare, expoziția itinerantă va rămâne deschisă publicului timp de cinci săptămâni. După aceea, va fi mutată la Sediul Protopopial din Negrești Oaș, iar ulterior, la fiecare Sediu Protopopial pe rând, pentru a fi vizitată de către credincioșii întregii eparhii.

Biroul eparhial de presă

În aceste zile, Parohia Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Strada Vasile Lucaciu (Baia Mare) face lucrări de consolidare a turlei și a crucii vechii Catedrale Greco Catolice, singura catedrală greco-catolică din țară încă neretrocedată de către Biserica Ortodoxă Română.

Întrebat de către părintele Albu Ioan Cristinel, Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș, ce tip de lucrări intenționează să facă, părintele Sabou Ioan-Marius, parohul bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” a declarat că vor face doar lucrări de consolidare și nu vor schimba nimic din ceea ce este actuala arhitectură a bisericii.

Sperăm cu tot dinadinsul ca ceea ce a declarat părintele Sabou să fie pus în aplicare întocmai și să nu ne trezim cu „schimbări de planuri” în timpul lucrărilor.

Crucea care ieri, 23 mai a.c., a fost coborâtă de pe turla bisericii este reprezentativă pentru catedrală, întrucât biserica a fost dotată cu acest tip de cruce în momentul finalizării construcției ei, în anul 1911, de către canonicul Alexandru Breban, protopop greco-catolic de Baia Mare în acea perioadă.

Pe data de 5 iunie 1930, biserica a fost ridicată la rangul de Catedrală, prin Bula Papală (a Papei Pius al XI-lea) Solemni Conventione, document prin care a luat naștere Eparhia Greco-Catolică de Maramureș.

În această Catedrală a avut loc instalarea primului Episcop greco-catolic  de Maramureș, Dr. Alexandru Rusu, în data de 2 februarie 1931. De aici, episcopul și-a păstorit credincioșii timp de 18 ani, până în noaptea de 28 octombrie 1948 când a fost arestat de către Securitate și transportat la schitul Dragoslavele, sub paza Siguranței și cu regim de lagăr, împreună cu ceilalți 5 episcopi greco-catolici români. În urma desfiinţării Bisericii Greco-Catolice, prin Decretul 358/1948, catedrala din Baia Mare, la fel ca celelalte catedrale din țară, a fost luată în mod abuziv de către Autorităţile comuniste și predată ulterior Bisericii Ortodoxe.

După 40 de ani de persecuții, odată cu repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice (prin Decretul Lege 126 din 24 aprilie 1990), în întreaga țară au început procesele de retrocedare a vechilor proprietăți, biserici, catedrale greco-catolice.

La această dată, 24 mai 2017, suntem singura Eparhie Greco Catolică din România căreia nu i s-a restituit Catedrala Episcopală. Dosarul de retrocedare se află în acest moment la CEDO, unde a fost trimis pe data de 28 noiembrie 2013, în urma sentinței de la Înalta Curte de Casație și Justiție București (16 mai 2013), Decizia nr. 2646, din Dosarul nr. 1955/100/2000, prin care s-a respins recursul făcut de către Episcopia Greco Catolică Maramureș în contradictoriu cu Parohia Ortodoxă nr. I Baia Mare. Prin această decizie s-au epuizat toate cele trei căi de atac posibile în țară (Tribunal Maramureș – câștig de cauză părții greco-catolice, Curtea de Apel Cluj – rezultat negativ, Înalta Curte de Casație și Justiție București – rezultat negativ).   

Biroul eparhial de presă

Joi, 18 mai 2017, a avut loc în Bucovina ședința de lucru a preoților din Vicariatul ucrainean din România. Întâlnirea a început prin oficierea Sfintei Liturghii la ora 9, în biserica parohiei Cacica (Maidan), prezidată de către părintele vicar general pentru ucraineni, Mihai Dubovici. După celebrarea Sfintei Liturghii, ședința s-a desfășurat în căminul cultural din localitate. La începutul acesteia, părintele vicar a propus ”Lectio Divina” (meditarea Scripturii) pe baza pericopei din Evanghelia zilei (Io. 9:39-10:9), Păstorul cel Bun, menționând în felul acesta despre importanța și aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, atât pentru preoți, cât și pentru laici, îndemnând la studierea și meditarea mai aprofundate a cuvântului scripturistic, anul acesta pastoral, în Eparhia de Maramureș fiind dedicat Sfintei Scripturi. Tot în cadrul acestei întâlniri s-a propus de către preoții participanți organizarea unei întâlniri a tinerilor, care să fie pregătitoare și premergătoare întâlnirii tinerilor la nivel eparhial și național.

În cea de-a doua parte a întâlnirii, părintele protopop Vasile Colopelnic a prezentat o sinteză despre formarea preoților luată din Directoriul pentru slujirea și viața preoților (2013), unde se vorbește despre cele trei dimensiuni ale vocației sacerdotale: Preot - Părinte, Păstor și Învățător. Părinte – subliniind dimensiunea paternă a familiei parohiale; Păstor – conducătorul care trebuie să hrănească turma încredințată lui spre păstorire; Învățător – principalul vestitor al cuvântului evangheliei și catehet în parohie.

Pe lângă meditarea și aprofundarea Sfintei Scripturi, părintele protopop a lansat și o invitație la lectură preoților prezenți: O scurtă sinteză a Ritului Bizantin, semnată de renumitul liturgist, pr. Robert Taft, precum și apariția recentă a studiului pr. Marușciac Florin, Jertfa de Laudă. Întâlnirea s-a încheiat în spirit de frățietate și comuniune, rugându-L pe Bunul Isus, Păstorul cel Bun, să însoțească și Biserica greco-catolică de limbă ucraineană din România pentru a-și duce la împlinire întreaga sa misiune încredințată. Următoarea ședință va avea loc în luna octombrie în județul Maramureș.

                                                                            Diac. Marușciac Lucian

Duminică, 21 mai a.c., Preasfințitul Vasile Bizău s-a aflat în mijlocul credincioșilor greco catolici din Vișeu de Sus pentru a celebra Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială de aici. Împreună cu Ierarhul Eparhiei, au oficiat: pr. protopop de Iza-Vișeu, Vasile Codrea, pr. paroh Ștefan Chindriș, precum și un sobor de preoți invitați la sărbătoare. În cadrul Liturghiei, nouă membre au fost primite solemn în Reuniunea Mariană, asociație care are ca scop promovarea unei devoțiuni deosebite față de Preacurata Fecioară Maria, model de trăire creștină și de virtuți pentru toți membrii acesteia.

În Cuvântul de Învățătură, Preasfințitul Vasile a vorbit despre Lumină: „Acolo unde este lumină, este viață. Acolo unde lipsește lumina, întunericul cuprinde totul și viața dispare sau rămân doar câteva specii care pot să trăiască fără de lumină, într-o formă primară de existență”, a afirmat Arhiereul la începutul omiliei sale. Și a continuat explicând, prin exemplul Apostolului Pavel, modul în care Evanghelia schimbă în bine comportamentul uman: „Evanghelia aduce lumină, Evanghelia îl aduce pe Dumnezeu, pentru că în mesajul evanghelic este prezent Hristos... Cât despre întuneric, acesta are mai multe chipuri, mai multe nume. Un nume foarte inportant al întunericului este orgoliu, este mândrie. Mândria se manifestă prin omul care nu renunță niciodată la ceea ce el știe și vrea... Omul care nu renunță și nu face niciodată niciun progres, are întotdeauna dreptate, se pune pe sine în centru și tot ceea ce este în jurul lui este doar relativitate, el fiind, de fapt, adevărul... Mândria orbește sufletul omului, dar poate să orbească și un grup al unei comunități sau, la scară mai înaltă, poate să orbească un drum al unui popor”, a spus Ierarhul. 

La Sfârșitul Jertfei Liturgice, toți preoții și credincioșii s-au îndreptat înspre casa parohială nou construită pentru a participa la binecuvântarea acesteia. Sărbătoarea s-a sfârșit cu o agapă frățească în curtea casei parohiale.

 Biroul eparhial de presă

O nouă publicație mult așteptată întregește colecția de volume a Editurii Surorilor Lauretane din Baia Mare. Apărută în luna mai a acestui an, cartea „Scrisori Pastorale” reunește toate scrisorile pastorale scrise de către Preasfințitul Doctor Alexandru Rusu, primul Păstor al Eparhiei Greco Catolice de Maramureș, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și Paști și cu ocazia începutului Postului Mare. Perioada în care au fost redactate scrisorile se întinde între anii 1931 și 1948, primul însemnând anul în care Episcopul a fost instalat la Baia Mare ca Ierarh de Maramureș, iar ultimul, anul în care a fost arestat de către securitate și transportat la schitul Dragoslavele, sub paza siguranței și cu regim de lagăr, împreună cu ceilalți 5 episcopi greco-catolici români.   

Prefața cărții, scrisă de către Preasfințitul Vasile Bizău, surprinde, pe scurt, momentele cheie din perioada înființării Eparhiei de Maramureș, precum și profilul pastoral al primului său Arhiereu, așa cum reiese din scrisorile redactate de el însuși. „În paginile acestui volum transpare, ca un filon de lumină, existența unei puternice legături sufletești între ierarh și credincioșii încredințați grijirii sale pastorale, cărora le vorbește ca un părinte nu doar în virtutea îndatoririlor sale, ci mai ales a dorințelor și proiectelor sale de a atinge idealul evanghelic al unității sufletești de a fi o turmă și un păstor”, afirmă PS Vasile.

„În semn de recunoștință pentru cel ce ne vorbește și astăzi prin Scrisorile sale pastorale, suntem bucuroși să punem la îndemâna cititorului de azi acest volum, cu dorința de a fi primit și citit cu încredere”, scrie Preasfințitul Vasile Bizău la finalul introducerii.

Cartea poate fi achiziționată la prețul de 20 Ron, de la Sediul Episcopiei Greco-Catolice, Biroul Contabilitate (Str. Vasile Lucaciu 50, Baia Mare), precum și de la Magazinul Surorilor Lauretane din fața Bisericii „Sfânta Cruce” (Bd. Independenței 12, Baia Mare).   

Biroul eparhial de presă

Sesiunea ordinară de primăvară a

Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică

Blaj, 15-17 mai 2017

În atenția Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, reuniți în sesiune sinodală ordinară între 15-17 mai 2017 la Blaj, s-au aflat analizarea diferitelor aspecte interne din viața Bisericii, chestiuni pastorale și administrative, mass-media catolică precum și iniţiativele comune în cadrul Eparhiilor Bisericii noastre.

Episcopii sinodali au reflectat cu precădere asupra Cauzei de beatificare a Episcopilor morți în faimă de martiri sub regimul comunist, aflată în faza de definitivare, precum și asupra invitației adresate Sfântului Părinte Papa Francisc din partea Conferinței Episcopale Române precum și din partea Preafericirii Sale Cardinalul Lucian, de a vizita România în anul 2018.

Totodată, a fost analizată coordonarea comunităților greco-catolice române în diaspora occidentală.

Următoarea Sesiune sinodală ordinară se va desfășura în intervalul 28-30 septembrie 2017, la Blaj, sediul Arhiepiscopului Major, ocazie cu care vor fi prezenți Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, Cardinalul Leonardo Sandri și Nunțiul Apostolic în România, Arhiepiscopul Miguel Maury Buendia.

În aceste zile de comuniune, întregul Sinod s-a rugat Bunului Dumnezeu pentru binele poporului nostru și al țării noastre.

Sinodul Episcopilor îi reuneşte pe toţi Episcopii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, din România şi din afara granițelor țării, reunindu-se în sesiune ordinară de două ori pe an, primăvara şi toamna.

Notar

Pr. Cristian Crișan

În încheierea vizitei făcute în Eparhia Greco-Catolică de Maramureș, Excelența Sa Jean-Louis Bruguès, Arhivist și Bibliotecar al Sfintei Biserici Romane, a celebrat duminică, 14 mai, împreună cu Preasfințitul Vasile Bizău, Sfânta Liturghie, la biserica Sfânta Maria din Baia Mare. Redăm mai jos Cuvântul de Învățătură ținut de Excelența Sa în cadrul Jertfei Liturgice:  

Setea de iubire

Frumosul pasaj din Evanghelie [In 4,5-42 - Isus şi samariteana], pe care l-am ascultat, prezintă o întâlnire. Isus, călătorind, ajunge epuizat, spre amiază, lângă o fântână. Ajunge acolo la ora a șasea, la ora amiezii, ora mijlocului vieții, atunci când oboseala copleșește inima bărbaților și a femeilor în plină forță, când se găsesc pe punctul de a capitula. Astfel poartă Isus oboseala noastră de a trăi. Îi este sete.

Și apoi se petrece întâlnirea. Suntem obosiți, strigăm după ajutor și iată că vine cineva. Isus o întâlnește pe această femeie, această femeie îl întâlnește pe Isus. Ceea ce îi reunește este setea de apă. Iar, ulterior, dialogul se încheagă. Este vorba despre apă, dar nu se mai vorbește despre apa pentru Isus cel însetat, ci despre apa pentru femeie, care avea nevoie, fără să fi realizat foarte mult, de această apă vie: „dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune «Dă-mi să beau», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie… Oricine bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar pentru cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică" (Ioan 4, 10.13-14). Cine bea din apa vie nu mai însetează.

Isus o determină pe această femeie să își înțeleagă propria sete, bine ascunsă în profunzimea inimii ei. Avem dovada că ea este însetată, pentru că are această putere de a iubi și încearcă să și-o stăvilească prin orice mijloace. Cinci soți a avut... și al șaselea se pregătește. Dar tot îi este sete!

Păcatul provoacă sete. Păcatul este o dezordine în iubire. Ți-e sete? Văd bine că ți-e sete, ție îți este sete de mine, tânjești să iubești. Iată, iubiți frați și surori, convertirea: trecerea de la o dezordine în iubire la o iubire cu adevărat primită și dăruită. Învață să te folosești de inima ta! Iată întoarcerea care se petrece în această femeie, convertirea ei!

Cum revelează Cristos această nouă Dragoste ce va îndestula setea acestei femei? Isus îi vorbește despre un cult. Este destul de ciudat, deoarece până în acel moment se vorbea despre cu totul altceva. În realitate, Isus nu părăsește deloc subiectul, nu uită de apă. Vine ceasul, femeie – și iată că noi îl trăim – când nu se va mai celebra un cult cu ritualuri precise, în Ierusalim sau într-un alt loc cunoscut. Vine ceasul – și acum este – când va trebui să fim adoratori în spirit și în adevăr.

Iată cultul noii alianțe, cultul unei iubiri care provine din inima lui Dumnezeu și care satisface orice sete. Vrei să înveți să iubești? Ei bine, îți ofer cultul în spirit și în adevăr. Îți ofer Dragostea, care va putea transpira prin toate gesturile tale, Dragostea care dă viață, Dragostea care satisface orice sete. Iată cultul nou, un cult care angajează toată ființa noastră, o iubire care trebuie să se reflecte în tot ceea ce facem, să se traducă în fapte concrete.

Cum anume să îndeplinim aceasta, ne putem întreba? Nu există un răspuns. Cristos nu spune nimănui cum anume. Totuși, nu „cum” trebuie să ne preocupe, ci „cine”! Cuvântul cel mai tulburător, după părerea mea, din această pagină a Evangheliei care a fost citită, este tocmai acest început de frază: „Eu sunt, cel care îți vorbesc!” (Ioan 4, 26). Nu căuta „cum”, caută pe „cine” și acest „cine” este acolo, Isus din Nazaret, Isus Cristos, apa vie, dragostea dătătoare de viață, noua iubire care vine să trăiască propria noastră aventură umană, care vine să iubească prin slabele fibre ale inimii noastre sărace, care ne împinge în larg și ne spune: „Trăiește, iubește, îndrăznește să iubești. Nu te mai agita, acționează! Nu mai vegeta, trăiește. Nu căuta oriunde hrană pentru inima ta, iubește pur-și-simplu, iubește-mă pe mine, cel care îți vorbesc, Cristosul tău prezent, viu, apropiat, însoțitor pe calea ta, arătându-mi mie toate gesturile tale din fiecare zi. Eu și apoi ceilalți. Ceilalți care sunt tot ai mei”.

În ziua următoare, această femeie s-a întors la fântână, la aceeași oră, cu același urcior, pentru a scoate aceeași apă; dar eu sunt destul de sigur că făcând aceleași gesturi, îndeplinind misiunea de menajeră sau de stăpână a casei care trebuie să își mulțumească al șaselea soț, căci nu ni se spune că l-ar fi părăsit, această femeie avea în inimă cu totul altceva decât în ajunul acelei zile. Nu mai era dezordine, nici risipă, nici epuizare sau tristețe; ci o certitudine, o pace, o bucurie, aceleași lucruri, dar complet altfel, aceleași lucruri cu o inimă nouă, cu o dragoste adevărată.

Împreună cu ea și datorită ei, bărbații și femeile din acel oraș l-au descoperit pe Isus Cristos. Ea nu mai este singură, nu mai este la mila celui de-al șaselea soț, nici subjugată greutăților de zi cu zi; ci, mai degrabă, ea face aceleași gesturi incluse în rutina zilnică, transfigurându-le, pentru că o dragoste nouă i-a cuprins întreaga ființă și pentru că o comunitate întreagă de frați se învârtea în jurul ei, spunând: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii” (Ioan 4, 42).

Să ne bucurăm împreună cu femeia samariteană! Să pătrundem, așadar, în bucuria celor care, datorită ei, l-au descoperit pe Cristos și astfel să intrăm în bucuria întregii Biserici iluminate de lumina Învierii!

E. Sa Jean-Louis Bruguès,

Biserica Sf. Maria – Baia Mare

14 mai 2017

„Cinstirea adusă martirilor [îngropați în acest Cimitir al Săracilor] ar fi de prea puțin folos dacă nu ar deveni pentru noi toți un imbold spre a fi mai buni creștini”, a afirmat Excelența Sa Miguel Maury  Buendía, Nunțiu Apostolic pentru România și Republica Moldova, în cadrul omiliei rostite la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației, cimitir care s-a făcut loc de pelerinaj anual pentru toți credincioșii Bisericii Catolice din România. Aici s-au adunat sâmbătă, 13 mai, mii de credincioși împreună cu zeci de preoți nu doar din Eparhie, ci din întreaga Românie, precum și Ierarhi ai Bisericii Catolice de ambele rituri: ÎPS Ioan Robu, PS Petru Gherghel (prezent anual la acest pelerinaj), PS Virgil Bercea, PS Florentin Crihălmeanu, PS Claudiu Pop, PS Vasile Bizău pentru a se ruga împreună pentru sufletele episcopilor martiri trecuți la Domnul în perioada neagră a comunismului, îngropați aici în gropi comune și pentru a se alimenta cu speranța că acești episcopi vor fi ridicați cât mai repede la cinstea altarelor. Oaspeți de onoare au fost prezenți în acest an la pelerinaj: Nunțiul Apostolic și Excelența Sa Jean-Louis Bruguès - Arhivist și Bibliotecar al Sfintei Biserici Romane. La ora 9:20, au pornit cu toții în procesiune de la Memorialul Durerii (din centrul orașului) și până în periferie, la locul unde este așezat cimitirul. Au mers cântând pricesne și recitând rugăciuni, citind fragmente din cărți scrise despre viața episcopilor martiri și lecturi din Sfânta Scriptură.   

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii, celebrate de la ora 10:30 în cimitir, a fost rostit de către Nunțiul Apostolic Miguel Maury Buendía, care, reluând gândurile referitoare la profilul martirului din predica pe care Papei Francisc a rostit-o în cea de-a doua zi de Crăciun a anului trecut, a afirmat: „Iertarea dăruită de către martiri [ucigașilor lor] înainte de a muri îi apropie pe aceștia de Domnul, iar nouă ne arată ce atitudine se cuvine să avem ca și creștini… Iertarea este cea mai înaltă formă a dăruirii… Prin iertare învingem răul cu binele. Iertarea ne face liberi, liberi de ură și de resentiment, liberi precum martirii greco-catolici români, care au murit iertând pe persecutori în speranța că și ei vor fi iertați de Domnul”.  

Aflându-ne într-o zi aniversară pentru Biserica universală -100 de ani de la apariția Sfintei Fecioare Maria la Fatima- în cadrul liturghiei, Preasfințitul Vasile Bizău a citit rugăciunea jubiliară de consacrare a Eparhiei Maicii Domnului, iar binecuvântarea a dat-o împreună cu Nunțiul Apostolic pentru acordarea indulgenței plenare celor care erau pregătiți. A fost citită, de asemenea, o rugăciune pentru episcopii martiri.

Scriitoarea Ana Blandiana a trimis un frumos mesaj participanților la pelerinaj, în care și-a exprimat admirația pentru constanța cu care se desfășoară în fiecare an, numind această „tradiție a pelerinajelor la mormintele martirilor unul dintre cele mai frumoase și emoționante lucruri care se desfășoară de ani de zile în România”. „An de an, inițiativa dumneavoastră își mărește ecoul și utilitatea într-o Europă care se îndoiește de propriile ei rădăcini creștine și în ciocnirea implacabilă a civilizațiilor riscă să fie înfrântă nu pentru că nu are destulă putere, ci petru că nu are destulă credință nici în Dumnezeu și nici în propria ei definiție”. „Cu ferma convingere că numai acesta este drumul, un drum pe care dumneavoastră îl faceți în mod simbolic și concret între locul suferinței și cel al vieții veșnice, îl rog pe Dumnezeu să ne dea tuturor puterea de a rămâne noi înșine, neclintiți în credință, singura în stare să salveze lumea care a fost a înaintașilor noștri și trebuie să ajungă mereu vie la cei ce ne vor urma”, a transmis scriitoarea.

La sfârșit, Preasfințitul Vasile a mulțumit tuturor pentru prezența la pelerinaj, subliniind faptul că, într-o zi ploioasă cum este aceasta, „noroiul de pe picioare ne va aminti de acest pământ, care este un pământ sfințit de jertfele înaintașilor, de Fericitul Anton Durcovici, de Preasfințiile lor Episcopii care așteaptă să fie făcuți Fericiți, de jertfele tuturor celor care și-au dat viața pentru credință, pentru idealuri și pentru Hristos”.

Biroul eparhial de presă