La finalul rugăciunii „Bucură-te, regina cerului, aleluia” („Regina Coeli”) de duminică, 3 mai, Papa Francisc a îndemnat credincioșii de toate confesiunile să se reunească în spirit de rugăciune, post și caritate joi, 14 mai, pentru a-l implora pe Dumnezeu să ajute omenirea spre a depăși această pandemie.

„Întrucât rugăciunea este o valoare universală, am primit propunerea Înaltului Comitet pentru Fraternitatea Umană pentru ca în 14 mai a.c., credincioșii de toate religiile să se unească spiritual într-o Zi de rugăciune, post și fapte de caritate, ca să implore pentru ca Dumnezeu să ajute omenirea să depășească pandemia de Coronavirus. Amintiți-vă: 14 mai, toți credincioșii împreună, credincioși de diverse tradiții, pentru a ne ruga, a posti și a face fapte de caritate”, sunt cuvintele Episcopului Romei.

De asemenea, Papa amintit de faptul că pe data de 3 mai s-a celebrat Ziua mondială de rugăciune pentru vocații: „Această Zi ne amintește ceea ce spunea într-o zi Isus, și anume că ogorul Împărăției lui Dumnezeu cere multă muncă și e necesar a-L ruga pe Tatăl să trimită lucrători să muncească în ogorul său (cf. Matei 9, 37-38). Preoția și viața consacrată cer curaj și perseverență, iar fără rugăciune nu se merge înainte pe această cale. Îi invit pe toți să ceară de la Domnul darul unor buni lucrători pentru Împărăția sa, cu inima și mâinile disponibile la iubirea sa”.

Suveranul Pontif și-a exprimat apropierea față de toți cei care suferă din cauza pandemiei de Coronavirus și a făcut apel la o colaborare internațională, transparentă și dezinteresată în găsirea de vaccinuri și tratamente pentru acest virus.   

În continuare, ne-a îndemnat pe toți ca în această lună dedicată Maicii Sfinte, să mergem spiritual la sanctuarele la care mergeam în mod obișnuit, „în aceste locuri de credință și devoțiune, ca să depunem în inima Fecioarei Sfinte preocupările noastre, așteptările și planurile noastre de viitor.

Papa a dat, la final, binecuvântarea apostolică, care ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

Talida Trifoi - Biroul eparhial de presă

Celebrând Sfânta Liturghie în biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, în duminica Mironosițelor (3 mai 2020), Preasfințitul Vasile a încurajat toți credincioșii să privească întotdeauna bucuria pascală care izvorăște din jertfa liturgică, săvârșită în fiecare duminică: în această duminică, a treia de după Paști, mesajul de învingere a morții „vine dintr-un mormânt gol și este acela că viața merge mai departe, că biruința lui Dumnezeu s-a făcut vizibilă, s-a manifestat, s-a arătat oamenilor și că Isus a înviat din morți”.

„Duminica este ziua Domnului, ziua bucuriei, ziua odihnei, ziua comuniunii și celebrarea Liturgică ne aduce aminte cum vestea pascală se reînnoiește de fiecare dată în urechile și în inimile noastre. Suntem în acest timp al așteptării, o așteptare în speranță, un timp al așteptării înspre revenirea la normalitate din punct de vedere al desfășurării activităților. Așteptăm să intrăm în programul obișnuit de reluare a muncii, a activităților sociale și în primul rând, ne gândim la reluarea activităților religioase, în forma de rugăciune comunitară. Așteptăm aceasta cu încredere și cu speranță”.

Două teme ale vieți noastre spirituale: parcurs înspre Cuvântul lui Dumnezeu și bucuria de a trăi în Cuvântul Lui

Preasfințitul Vasile a vorbit în această duminică despre cât este de important să simți bucuria și speranța care provin din credința în Dumnezeu și despre cum această deschidere, deschiderea spre credință, are o incidență reală și imediată în viața noastră, ne influențează modul de a privi viața și moartea, dar și de a trăi evenimentele care se succed unul după altul de-a lungul timpului: „De altfel, viața este un parcurs al fiecăruia dintre noi, este un dar pe care-l trăim printr-un parcurs, mereu de așteptare și reînnoire. Fiecare moment pe care l-am dobândit, fiecare etapă pe care am parcurs-o, ni se deschide mereu înspre viitor pentru o bucurie mai mare. Fără speranță, nu putem privi viitorul cu încredere. Și de aceea, speranța se actualizează întotdeauna în inimile noastre și ea îi însoțește în mod deosebit pe cei care sunt credincioși. Cei care se încred în Dumnezeu, găsesc întotdeauna resurse în sufletul lor să privească în viitor cu optimism. Orice moment, zi, perioadă de încercare, nu este decât un timp care ne face să reflectăm, un timp care, pe de o parte îl înfruntăm așa cum este și purtăm greutatea lui, dar privim, în drumul nostru, spre viitor. Acest viitor ni se deschide luminos, așa cum li s-a deschis femeilor mironosițe de care ne vorbește evanghelia de astăzi (Mc. 15, 43-47, 16, 1-8)”.

Preasfințitul a explicat cum, femeile mironosițe, deși văzuseră cum Isus a fost pus în mormânt și la ușa mormântului a fost așezată o piatră foarte mare, pornesc încrezătoare înspre mormânt spre a-i unge trupul. „Drumul lor spre mormânt este drumul nostru, al fiecăruia, spre viața care ne așteaptă și el este determinat, este configurat de realitatea pe care o avem în suflet. Dacă în inima omului există iubirea pentru Dumnezeu și speranța, dacă există un optimism al vieții, atunci drumul se deschide și în așteptarea unei vești minunate, a unui eveniment neașteptat… Realitatea din jurul nostru este determinată și de privirea pe care o avem noi asupra lumii. Dacă avem o privire optimistă și privim cu încredere în Dumnezeu, atunci realitatea ni se deschide la un moment dat și se realizează în forma așteptată de noi. Dacă în sufletul nostru este doar întuneric și mereu un scepticism, că totul este rău în jurul nostru și în lume… realitatea o trăim cu această apăsare și nu vedem niciun fel de lumină, de speranță pentru viitor. Femeilor mironosițe li se ridică acest dubiu și această piatră de pe inimă pentru că iubirea lor pentru cel pe care l-au slujit, pentru Isus, era mai puternică decât întristarea din momentul morții, pentru că păstrau în inima lor cuvintele Lui, promisiunea Lui”.  În acest moment, intervine dimensiunea credinței, „o dimensiune superioară, care este cu siguranță legată de iubirea și speranța omului”… „Manifestarea lui Dumnezeu ne trece pe fiecare într-un înțeles mai profund al existenței, al trăirii noastre, ne trece într-o dimensiune superioară a legăturii cu El. Nimeni nu poate face această legătură între constatarea că mormântul e gol și credința în Învierea lui Isus, dacă ea nu este darul lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu ne-ar veni în întâmpinare. Mesajul și harul lui Dumnezeu ne deschide mintea să acceptăm lucrarea Lui, să acceptăm propunerea Lui de mântuire”.   

Biroul eparhial de presă

Se împlinesc 14 ani de la ceremonia prin care Biserica Unită cu Roma Greco-Catolică a fost ridicată la rangul de Biserică Arhiepiscopală Majoră. Mii de credincioşi şi sute de preoţi şi prelaţi au participat în 30 aprilie 2006, la Blaj, cu ocazia proclamării solemne a înălțării în rang a Bisericii Romane Unite, în prezența unor mari personalități ale catolicismului universal, dar în absența regretabilă atât a oficialităților statului român, cât și ale Bisericilor surori, care ar fi trebuit să participe, în mod firesc, la un asemenea prilej sărbatoresc, cu largi rezonanțe pentru creștinismul românesc, în general. 

Prin două bule speciale, Papa Benedict al XVI-lea a ridicat scaunul mitropolitan de la Blaj la rang de Arhiepiscopie Majoră, cu atribuțiile unei patriarhii, iar pe mitropolitul greco-catolic Lucian Mureșan a fost înălțat la treapta de Arhiepiscop Major, cu însărcinările similare unui patriarh.

 „Prin scrisorile Noastre, printre care una cu titlul „Ad totius dominici gregis”, am declarat Biserica voastră Biserică Arhiepiscopală Majoră, Noi n-am pregetat să acordăm această demnitate şi Întâistătătorului ei, spre a duce mai departe statutul acesteia. Prin urmare (…), din deplinătatea puterii Noastre apostolice, te orânduim şi te aşezăm Arhiepiscop Major de Alba Iulia şi Făgăraş al Românilor, cu toate obligaţiile şi drepturile cuvenite acestei demnităţi, după canoanele şi rânduielile Bisericilor Răsăritene”. Astfel îi scria Papa Emerit Benedict al XVI-lea pe data 14 decembrie 2005, la doar câteva luni după alegerea sa ca urmaș al Sfântului Petru, Întâistătătorului Bisericii Greco-Catolice din România, Mitropolitul Lucian Mureșan, prin care rânduia „aşezarea” acestuia ca Arhiepiscop Major, în urma ridicării de la demnitatea de Mitropolie la rangul de Arhiepiscopie Majoră a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

În felul acesta, încă o Biserică sui iuris de tradiţie răsăriteană, în deplină comuniune cu Scaunul Romei, primea statutul canonic de Biserică Arhiepiscopală Majoră, rang apropiat statutului unei Biserici Patriarhale. Așa cum afirmă canonul 152 din Codul Canoanelor Bisericilor Orientale: „Ceea ce se spune în dreptul comun despre Bisericile Patriarhale sau despre Patriarh, se înţelege că se va aplica şi Bisericilor Arhiepiscopale Majore şi Arhiepiscopilor Majori”.

Așa cum se știe, în Biserica Catolică există patru tipuri de Biserici Orientale: Biserici Patriarhale, Arhiepiscopale Majore, Mitropolitane sui iuris şi alte Biserici orientale. Cele Patriarhale şi cele cu Arhiepiscopie Majoră au o largă autonomie internă, de exemplu, Episcopii nemaifiind numiţi direct de Sfântul Scaun ci aleşi în Sinodul fiecărei Biserici. Sau, în ceea ce privește aspectul judecătoresc, se pot avea trei instanţe şi nu două ca în cazul Bisericii Mitropolitane. Totodată, Arhiepiscopul Major este şi Mitropolitul unui Scaun mitropolitan determinat, şi în același timp prezidează respectiva Biserică Orientală Catolică.

Însă ce anume s-a schimbat odată cu această ridicare în demnitate a Bisericii Române Unite și a Întâistătătorului acesteia? În conformitate cu normele canonice, s-a trecut la o modificare structurală a organismelor centrale care îl sprijină pe Arhiepiscopul Major în îndeplinirea atribuţiilor sale ca şi Părinte şi Cap al Bisericii. S-au înființat astfel organisme specifice Bisericilor Patriarhale şi Arhiepiscopale Majore: în primul rând Sinodul Episcopilor, dar și Sinodul Permanent și organismul numit Curia Arhiepiscopală Majoră, structură moderată de un Episcop al Curiei. La toate acestea se adaugă constituirea a șapte Comisii sinodale: de drept particular, pentru patrimoniu, Comisia liturgică, pentru educaţie catolică, teologico-istorică, misionar-ecumenic şi Comisia pastorală.

Mai trebuie menționat Consiliul economic înfiinţat de Arhiepiscopul Major, precum și figura Economului, a Cancelarului şi a Biroului de Presă, întreaga structură fiind întregită de înființarea Tribunalului Intereparhial de Primă Instanță, având actualmente sediul la Baia-Mare, și a Tribunalului Ordinar al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică cu sediul la Blaj. Aceste structuri judecătorești sunt competente pentru a trata cauzele bisericeşti - matrimoniale, penale şi contencioase - din toate Eparhiile care compun Biserica Română-Unită cu Roma.

Tot acest mecanism relativ complex, are un rol bine determinat și delimitat din punct de vedere executiv şi colegial, fiind abilitat să contribuie la o mai bună administrare a întregii activități bisericești, având la baza funcţionării sale principii precum cel al subsidiarităţii și al sinodalităţii. Se prezintă, totodată, ca un instrument la dispoziţia Sinodului Episcopilor, motiv pentru care are un caracter vicarial și o fizionomie și o misiune consultativă și instrumentală, fiind menit să înlesnească punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute de autoritatea bisericească competentă.

Ceremonia de întronizare a Preafericitului Lucian Mureşan ca prim Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a avut loc pe 30 aprilie 2006, la Blaj. Cu acest prilej, Cardinalul Ignaţiu Moussa Daoud, prefectul de atunci al Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene, sublinia că trecerea de la Mitropolie la Arhiepiscopie Majoră este „darul deplinei maturităţi bisericeşti”. „Acest act pontifical a fost posibil datorită credinţei şi mărturiei voastre, cât şi datorită importanţei bisericeşti. Evenimentele triste din trecut au încercat să distrugă Biserica voastră. Probleme şi dificultăţi vă însoţesc şi astăzi pe cale, dar voi nu numai că v-aţi întărit în credinţă, ci aţi rămas o Biserică vie (…)”.

Același Papă Emerit Benedict al XVI-lea întărea conferirea acestei demnități Bisericii din România, prin faptul că la Consistoriul Ordinar Public din 18 februarie 2012, printre cei 22 de noi Cardinali ai Bisericii Catolice, se număra şi Preafericitul Părinte Lucian Mureşan. Iată ce a rostit Sfântul Părinte cu ocazia audienţei acordate noilor Cardinali, adresându-se Întâistătătorului Bisericii Române Unite şi credincioşilor prezenţi : „Salut cu bucurie pe Preafericirea Sa Lucian Mureşan şi pe voi toţi, credincioşi din România, care aţi dorit să vă strângeţi în jurul iubitului vostru Păstor, pe care l-am creat Cardinal. Împreună cu voi salut întregul popor român şi Patria voastră, legată acum şi mai mult de Sediul Sfântului Petru”.

Sursa: www.bisericaromanaunita.ro  

În cadrul cuvântului de învățătură rostit cu ocazia sărbătorii Sfântului Gheorghe, Preasfințitul Vasile Bizău a trasat câteva indicii cu care să ne apropiem de luna mai, lună în care știm că anual sunt cinstiți Episcopii Martiri ai Bisericii Greco Catolice, prin pelerinajul național la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației. Dacă totul ar fi decurs normal, acest pelerinaj ar fi fost organizat pe data de 9 mai 2020, aceasta fiind a doua sâmbătă a lunii, regulă după care organizarea lui se face în fiecare an.    

Cu toate că trăim o perioadă în care respectăm restricțiile în vigoare și nu vom putea merge în pelerinaj, Preasfințitul ne îndeamnă să privim la martirii bisericii noastre și să-i luăm ca exemple de statornicie în credință și de mărturisire a învierii lui Hristos:  

„Ne reamintim de suferințele aduse tuturor credincioșilor, preoților și episcopilor și cum ei au fost condamnați la închisoare de regimul comunist. Ne apropiem de începutul lunii mai și știm că în fiecare an, mergeam la Sighet, la Cimitirul Săracilor pentru a celebra Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe locurile necunoscute ale înmormântării lor, unde cunoaștem doar zona, aceea a Cimitirului Săracilor, fără a recunoaște mormintele, efectiv.

Deși anul acesta, din cauza condițiilor actuale ale restricțiilor pe care le avem, nu vom putea merge la Sighet, ei rămân în celebrarea Bisericii, în memoria și recunoștința noastră pentru această mărturisire a lui Hristos cel înviat, împreună cu nevoia de unitate a Bisericii lui Hristos. 

Ne amintim că Isus atunci când s-a arătat celor unsprezece apostoli și stă în mijlocul lor, li se descoperă ca și cel care aduce unitate într-o umanitate reconciliată cu Dumnezeu. Conștiința unității face din grupul apostolilor, nucleul Bisericii primare. Conștiința unității neamului omenesc, a lucrării lui Hristos și a unității Bisericii rămâne pe mai departe crezul de mărturisit, împreună cu faptele unității Bisericii și a iubirii față de toți semenii”. 

„Prin jertfa episcopilor martiri, care anul trecut au fost beatificați, cu ocazia vizitei Papei Francisc în România, în celebrarea din 2 iunie de la Blaj, au devenit mijlocitori în fața Tronului ceresc pentru cei care se luptă în viața lor să rămână fideli lui Dumnezeu, să rămână statornici în viața de credință, în mărturisirea învierii, în puterea generozității și a dăruirii. În toate aceste dimensiuni interioare și virtuți, avem nevoie să fim susținuți prin exemple. Aceste exemple nu lipsesc dacă privim la cei care au avut această putere ce provine din Spiritul lui Hristos, din iubirea față de Dumnezeu, din iubirea față de Biserică. O putere care este mai mult decât putere omenească este atunci când în fața morții, tu rămâi pe mai departe ancorat în Dumnezeul vieții, când și acolo unde este întuneric în fața ta, rămâi ancorat în acea lumină care este în sufletul tău și în promisiunea lui Dumnezeu, în garanția că El este Învierea și Viața. 

Să-i cerem și noi Domnului să ne dea puterea mărturisirii lui Hristos, în condițiile de astăzi, puterea de a mărturisi și a rămâne statornici în iubirea lui Dumnezeu, aducându-ne aportul, cât mai bine, prin munca și misiunea noastră zilnică”.   

Biroul eparhial de presă

Suceava este, de mai mult de o lună, cel mai mare focar de COVID- 19 din România. Am vorbit cu părintele protopop al Protopopiatului Bucovinean, Marius Mihai Chiriloaei, care ne-a expus puțin situația cu care se confruntă parohiile, preoții și credincioșii din Bucovina în această perioadă de mare încercare pentru toată lumea.  

Re: Hristos a înviat!

Pr. M. Chiriloaei: Adevărat a Înviat!

1. Re: Cum trăiți aceste timpuri de încercare? Orașul dumneavoastră este în carantină din 30 martie.

Pr. M. Chiriloaei: Da, este adevărat că prin Ordonanța Militară nr. 6 din 30 martie, autoritățile au decis ca orașul Suceava și alte 8 comune limitrofe să intre în carantină din cauza infectărilor masive cu Covid-19 și a situației grave înregistrată la Spitalul Județean de Urgență Suceava. Din aceste motive, forma de carantină severă afectează viața noastră, a celor ce ne ducem traiul aici, sub diferite forme și nuanțe.

La fel ca toți ceilalți locuitori ai Municipiului Suceava, dar și a întregii zone carantinate am experimentat din plin modificări ale vieții sociale datorate îngrădirilor și limitărilor acțiunilor care, în mod normal, erau obișnuite. Preot fiind, nu pot să nu amintesc faptul că cel mai dificil aspect este separarea forțată de credincioșii pe care îi păstoresc aici la Suceava și în mod cu totul special, lipsa celebrărilor împreună cu aceștia în Biserică.  

2. Re: Cum ați desfășurat programul de Sărbători și în ce fel ați ținut legătura cu preoții din protopopiat și credincioșii din parohia Suceava?

Pr. M. Chiriloaei: În ceea ce privește desfășurarea activităților liturgice și pastorale, la fel ca și frații noștri de alte confesiuni, noi, preoții greco-catolici din Bucovina, am respectat indicațiile Ierarhului nostru dar și ale autorităților Statului Român, trăind cu credința și convingerea că îndemnând credincioșii să stea acasă am contribuit la integritatea sănătății lor trupești.

O mare bucurie a fost faptul că pe postul de televiziune național TVR3, credincioșii noștri au putut urmări Sfânta Liturghie Greco-Catolică în perioada Pascală, Duminici și Sărbători. Lucrul acesta contribuind la sănătatea lor spirituală, de care noi, ca și buni păstori, trebuie să ne îngrijim.  

Câteva parohii din Protopopiatul Bucovinean au transmis Sfintele Liturghii pe rețelele sociale, avantajându-i în mod special pe cei tineri atât de prezenți în mediul online, cu mențiunea că trebuie să urmăm îndemnul Papei Francisc, care ne avertizează că Biserica nu poate și nu trebuie să fie virtuală.

În ceea ce privește legătura cu preoții, respectând ordonanțele militare, comunicarea s-a realizat doar telefonic și prin mijloacele de comunicare online, cu mențiunea că Parohia Suceava este singura situată în zona carantinată, celelalte parohii fiind situate în afara spațiului carantinat, prin urmare întâlnirile de lucru fiind imposibil de realizat.       

3. Re: Ce sentimente îi încearcă pe preoți și pe credincioșii din această zonă atât de expusă infectării cu coronavirusul Covid 19?

Pr. M. Chiriloaei: Nedorind să repet cele menționate mai sus, pot afirma în plus faptul că toți, preoți sau credincioși, indiferent de confesiunea de care aparținem, am experimentat și trăim în continuare o dimensiune specială a vieții și cu siguranță virtuțile sunt cele care ne-au ajutat și ne ajută să trecem prin această încercare. Nădăjduim că în aceste momente speciale, credința fiecăruia dintre noi este izvorul din care trebuie să ne hrănim pentru a putea rămâne uniți în rugăciune și fapte și împreună să depășim acestă tristă perioadă.

4. Re: Cum vă desfășurați activitatea pastorală și cum administrați Sacramentele, acolo unde este strictă necesitate?

Pr. M. Chiriloaei: Activitatea pastorală atât în Parohia pe care o păstoresc dar și în celelalte parohii din Protopopiat este una relativ redusă, ca urmare a obligației de a menține distanțarea socială, lucrul acesta împiedicându-i pe credincioși să vină în Sfintele Biserici dar și pe noi preoții să îi vizităm în familiile lor, care în această perioadă de carantină au devenit cu adevărat celule de bază ale Bisericii lui Hristos.

Activitatea liturgică din Biserici nu a fost afectată în mod deosebit, preoții continuând să celebreze Sfintele Liturghii și celelalte Sfinte Taine, toate acestea fără prezența fizică a credincioșilor.

5. Re: Cum ați văzut gestul de apropiere a Papei Francisc, acela de a dona echipamentele medicale atât de necesare Spitalului de Urgență din Suceava?

Pr. M. Chiriloaei: În sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, am primit cu bucurie anunțul Vaticanului privind faptul că Papa Francisc va dona României echipamente medicale. Bucuria a fost cu atât mai mare când am aflat că Sfântul Părinte a dorit ca aceste echipamente medicale atât de necesare să ajungă la Spitalul de Urgență din Suceava. Aceste donații ale Papei Francisc au ajuns Luni, 27 aprilie, la Spitalul din Suceava, fiind predate conducerii acestuia de către Mons. Iosif Păuleț, Episcop Romano-Catolic al Diecezei de Iași, care a activat ca și paroh și decan romano-catolic de Bucovina, pentru o perioadă de 9 ani aici la Suceava, până în momentul numirii sale ca Episcop de Iași. Amintesc cu bucurie faptul că 6 din cei 9 ani am fost împreună slujitori la Sfântul Altar, Mons. Iosif Păuleț fiind cel care cu bucurie și multă grijă a permis și a ajutat reînființarea comunității noastre greco-catolice din Suceava, acceptând celebrarea Sfintelor Liturghii și a celorlalte Sfinte Taine și Ierurgii în Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Nepomuk” din Suceava.

6. Re: Un gând pentru credincioșii care citesc acest articol.

Pr. M. Chiriloaei: Chiar dacă zona în care mă regăsesc este de departe cea mai afectată de acest virus, fiind numită în mijloacele media ”cel mai mare focar de infecție cu Covid-19” nu trebuie să uităm faptul că toți locuitorii țării noastre sunt afectați și trăiesc aceste consecințe ale pandemiei, mulți dintre ei fiind în lipsuri esențiale. Nu putem să-i uităm pe cei bolnavi cu acest virus, pe cei săraci care cu greu găsesc resurse pentru a traversa această perioadă, pe cei bătrâni și singuri, pe cei care au rămas fără locul de muncă, dar în mod cu totul special pe acele familii care au pierdut pe cineva drag răpus de acest temut virus. Pe toți îi asigurăm de rugăciunile noastre.

Cu umiliță îi îndemn pe toți cei care vor citi acest articol să respecte în continuare recomandările autorităților statului, menținând distanțarea socială, stând în casele lor, iar în rugăciunile noastre să cerem Bunului Dumnezeu să-i vindece pe cei bolnavi și să grăbească ziua în care ne vom uni, preoți și credincioși, în Bisericile noastre dar și în activitățile cotidiene care ne lipsesc atât de mult.

7. Re: Vă mulțumesc și vă doresc mult spor în activitate, să treceți cu bine și sănătoși prin această pandemie! 

Pr. M. Chiriloaei: Și eu vă mulțumesc pentru intenția de a realiza acest articol cu situația de la Suceava, lucrul acesta arătând credincioșilor greco-catolici din Bucovina grija Preasfințitului Vasile Bizău, Ierarhul Eparhiei noastre, față de noi toți. În încheiere, salut pe fiecare dintre dumneavoastră cu salutul creștinesc: Hristos a Înviat!

Re: Adevărat a Înviat! 

Talida Trifoi - Biroul eparhial de presă

Astăzi, 25 aprilie 2020, Papa Francisc a transmis o scrisoare tuturor credincioșilor, în care îndeamnă ca în luna mai, lună dedicată Sfintei Fecioare Maria, să ne rugăm cu toții rugăciunea Rozariului, în familie. „Actuala pandemie ne-a „constrâns” să valorificăm viața din interiorul casei și din punct de vedere spiritual. Așa că m-am gândit să vă propun să redescoperiți frumusețea faptului de a recita Rozariul acasă, în luna mai”, afirmă Sfântul Părinte. Papa explică faptul că această rugăciune este una simplă, iar pentru cei care nu o știu, se găsesc scheme ușor de parcurs chiar și pe internet.

De asemenea, Suveranul Pontif, a lăsat la dispoziția credincioșilor două rugăciuni pe pe care ne îndeamnă să le citim zilnic, la finalul rugăciunii rozariului. În acest fel,  Papa Francisc spune că se va simți „unit în mod spiritual” de credincioșii din întreaga lume, deoarece el însuși le va recita, pe parcursul lunii mai.

„Dragi frați și surori, faptul că vom contempla fața lui Hristos prin inima Mariei, mama noastră, ne va uni și mai mult într-o familie spirituală și ne va ajuta să depășim această încercare. Eu mă rog pentru voi, în special pentru cei în suferință, însă și vouă vă cer să vă rugați pentru mine. Vă mulțumesc din suflet și vă binecuvântez!” – sunt cuvintele cu care Papa și-a încheiat Scrisoarea dată la Roma, la San Giovanni in Laterano, pe data de 25 aprilie 2020.

Cele două rugăciuni către Fecioara Maria

(traducere A. Dancă - https://www.vaticannews.va/ro)  

Consacrarea Romei și a Lumii la Fecioara Maria a Divinei Iubiri

«O, Marie, tu strălucești mereu pe drumul nostru ca semn de mântuire și de speranță.

Noi ne încredințăm ție, Tămăduitoarea bolnavilor, care stând lângă cruce ai fost părtașă la durerea lui Isus, păstrându-ți neclintită credința.

Tu, Salvarea Poporului Roman, știi de ce avem nevoie și suntem siguri că vei avea grijă astfel încât, ca odinioară la Cana Galileei, să se întoarcă din nou bucuria și sărbătoarea după acest moment de încercare.

Ajută-ne, Maică a Iubirii Divine, să ne conformăm voinței Tatălui și să facem ceea ce ne va spune Isus, care a luat asupra sa suferințele noastre și s-a împovărat cu durerile noastre ca să ne conducă, prin intermediul crucii, la bucuria învierii. Amin.

Sub ocrotirea ta alergăm, sfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne dispreţui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieşte pururea de toate primejdiile, Fecioară slăvită şi binecuvântată!»

Rugăciune la Fecioara Maria pentru luna mai în timp de pandemie

«Sub ocrotirea ta căutăm adăpost, Sfântă Maică a lui Dumnezeu!

În actuala situaţie dramatică, plină de suferinţe şi de angoase care cuprind întreaga lume, la Tine alergăm, Maica lui Dumnezeu şi Maica noastră, căutând adăpost sub ocrotirea ta!

O, Fecioară Marie, îndreaptă-ţi ochii milostivi spre noi în această pandemie de coronavirus şi mângâie-i pe cei care se simt pierduţi şi plâng pentru moartea celor dragi, îngropaţi uneori într-un mod care răneşte sufletul. Sprijină-i pe cei în suferinţă pentru persoanele bolnave cărora nu le pot fi alături, pentru a preveni contagierea. Insuflă încredere celor îngrijoraţi pentru viitorul nesigur şi pentru consecinţele asupra economiei şi a muncii.

Maica Domnului şi Maica noastră imploră pentru noi de la Dumnezeu, Tatăl milostivirii, sfârşitul acestei grele încercări şi revenirea unui orizont de speranţă şi de pace. Ca la nunta din Cana, mijloceşte pentru noi la Fiul tău divin, rugându-l să mângâie familiile bolnavilor şi ale victimelor şi să le deschidă inimile spre încredere.

Ocroteşte-i pe medici, pe asistenţii medicali, pe lucrătorii sanitari, pe voluntarii care, în această perioadă de urgenţă medicală, îşi pun vieţile în pericol pentru a salva alte vieţi. Însoţeşte efortul lor eroic şi dăruieşte-le forţă, bunătate şi sănătate.

Fii alături de cei care-i asistă pe bolnavi zi şi noapte şi de preoţii care, cu grijă pastorală şi angajare evanghelică, încearcă să-i ajute şi să-i sprijine pe toţi.

Sfântă Fecioară luminează minţile bărbaţilor şi femeilor de ştiinţă, astfel încât să găsească soluţiile necesare învingerii acestui virus.

Asistă-i pe responsabilii naţiunilor, astfel încât să acţioneze cu înţelepciune, solicitudine şi generozitate, ajutându-i pe cei cărora le lipseşte strictul necesar vieţii, planificând soluţii sociale şi economice orientate către viitor şi cu spirit de solidaritate.

Preacurată Fecioară Marie mişcă conştiinţele astfel încât imensele sume de bani folosite pentru creşterea şi perfecţionarea armamentelor să fie destinate, în schimb, promovării studiilor adecvate pentru a preveni în viitor asemenea catastrofe.

Maică preaiubită fă să crească în lume sentimentul apartenenţei la o singură mare familie, având conştiinţa legăturii care ne uneşte pe toţi, astfel încât – cu spirit fratern şi solidar – să venim în ajutorul atâtor situaţii de sărăcie şi mizerie. Încurajează stăruinţa în credinţă, perseverenţa în slujire  şi constanţa în rugăciune.

O, Marie, Mângâietoarea celor îndureraţi, îmbrăţişează-i pe toţi copiii tăi suferinzi şi mijloceşte intervenţia lui Dumnezeu cu braţul său atotputernic pentru a ne elibera de această epidemie cumplită, astfel încât viaţa să-şi poată relua cursul normal.

Ne încredinţăm Ţie, care străluceşti pe calea noastră ca semn de mântuire şi speranţă, o milostivă, o blândă, o dulce Fecioară Marie! Amin.»

Talida Trifoi - Biroul eparhial de presă

„În speranța că sunteți bine, vă transmitem salutul nostru părintesc, însoțit de rugăciunea și urarea pentru o stare sufletească cât mai bună, în curaj, în speranță și în bucuria sărbătorii Învierii, care se actualizează în fiecare zi, prin credința în Isus Cristos cel Înviat din morți”; sunt cuvintele cu care Preasfințitul Vasile Bizău a început omilia rostită în biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, joi, 23 aprilie 2020, cu ocazia sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Vorbind despre sărbătoare de astăzi, Preasfințitul a ținut să precizeze că aceasta este o sărbătoare pascală, aflându-ne în săptămâna Luminată: „Ea ne amintește în primul rând de virtutea și tăria credinței ca și alegere ultimă și definitivă, indiferent de contextul în care lumea și omul trăiește. Exemplul Sfântului Gheorghe a rămas în conștiința comunității, a contemporanilor lui și apoi a Bisericii întregi ca unul care a mărturisit în mod direct și public pe Isus Hristos cel Înviat din morți. Nu s-a dezis de credința lui și aceasta pentru că, în sufletul lui, era mai puternică iubirea față de Dumnezeu decât faptul de a nega și a-și apăra viața pe moment... Îl avem pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe în perioada persecuțiilor împotriva Bisericii Creștine până la Edictul de la Milano, în care Împăratul Constantin eliberează Biserica și recunoaște cultul Bisericii ca și cult public și-i reabilitează pe creștini, recunoscând creștinismul ca și o religie oficială în Imperiul Roman de Răsărit.

Persecuțiile nu au lipsit niciodată din Biserică, vedem și azi atâtea știri cu creștini persecutați în diferite părți ale lumii... martiriul este și astăzi prezent în Biserică și creștinii și-l asumă atunci când trebuie să dea mărturie despre credința lor”.

De fapt, „Isus însuși ne spune în Evanghelia citită astăzi: „Dacă pe mine m-au persecutat și pe voi vă vor persecuta”, însă, înainte de acest pasaj, în Evanghelia după Ioan (Io. 15), Isus îi asigură pe apostoli că El este vița: „Eu sunt vița, iar voi sunteți mlădițele” și spune că „Oricine rămâne în Mine, aduce roadă multă, iar cine nu rămâne în Mine, Tatăl meu, care este viticultorul, taie mlădița care se veștejește, iar pe cea care aduce rod, o curăță, pentru ca mai multă roadă să aducă”. „Voi sunteți prietenii mei! Și pe voi vă vor persecuta! Și aceasta din cauza numelui meu, fiindcă nu-L cunosc pe Cel ce m-a trimis pe Mine”.  

Isus, spune Ierarhul, „Explică raportul său cu Tatăl și raportul Său cu apostolii, cărora le-a împărtășit împărăția lui Dumnezeu și iubirea Sa. Cei care cunosc iubirea lui Dumnezeu, nu se mai constituie în parte a lumii, nu sunt membri ai lumii. „Lumea”, în această accepțiune ioaneică reprezintă pe toți cei care nu cunosc iubirea lui Dumnezeu”. Din această cauză, explică Preasfințitul, se întâmplă toate aceste lupte interioare și exterioare, persecuții asupra celor care-L mărturisesc pe Hristos, din partea celor care nu cunosc iubirea lui Dumnezeu.

Suferința lui Isus, persecutat, condamnat la moarte și ucis, o vedem de-a lungul veacurilor în toți martirii care au mărturisit iubirea lui Dumnezeu și au rămas statornici în crezul și în mărturisirea lor. „Statornicia lor le aduce gloria cerului, rămân în memoria Bisericii, a comunității și în memoria celor care cred. Ei sunt cinstiți și devin mijlocitori în ceruri pentru noi, creștinii de astăzi, care suntem în Biserica lucrătoare de pe pământ”.

Ierarhul a amintit de martirii Bisericii noastre Greco Catolice din România, care sunt cinstiți an de an, în luna mai, la Sighet și a explicat că „Deși anul acesta nu vom putea merge la Sighet, ei rămân în celebrarea Bisericii, în memoria și recunoștința noastră pentru această mărturisire a lui Hristos cel Înviat, împreună cu nevoia de unitate a Bisericii lui Hristos”. Isus se descoperă apostolilor ca și Cel care aduce unitate într-o umanitate reconciliată cu Dumnezeu: „Conștiința unității face din grupul apostolilor, nucleul Bisericii primare. Conștiința unității neamului omenesc, a lucrării lui Hristos și a unității Bisericii rămâne pe mai departe crezul de mărturisit, împreună cu faptele unității Bisericii și a iubirii față de toți semenii”.

La final, Preasfințitul ne-a îndemnat pe toți sa-i cerem bunului Dumnezeu să ne dea puterea mărturisirii lui Hristos, în condițiile de astăzi, aducându-ne aportul, cât mai bine, prin munca noastră zilnică, precizând că: „În munca, misiunea pe care o avem zi de zi, dacă suntem întăriți de Spiritul lui Hristos, sau ne lăsăm întăriți de el, roadele nu lipsesc și ele se văd. Îi cerem Domnului binecuvântarea, harul, lumina și ajutorul ca și noi, fiii Luminii, să mărturisim într-un glas, că Hristos a Înviat din morți!”.

Biroul eparhial de presă

Scrisoare Pastorală la sărbătoarea Învierii Domnului 2020

Nu vă temeți! Duceți-vă și vestiți fraților Mei ca să meargă în Galileea,

și acolo Mă vor vedea. (Mt.28,10) 

             Onorați părinți preoți,

             cuvioși călugări, călugărițe și persoane consacrate,

             dragi credincioși,

Astazi, 11 aprilie, în Sâmbăta Mare a Paștelui Romano Catolic, de la ora 18:00 (ora 17:00- ora Italiei), a fost expus online Giulgiul care se consideră a fi al lui Isus, păstrat la Torino. Arhiepiscopul de Torino, Cesare Nosiglia a prezidat un moment de rugăciune înaintea Giulgiului, expus pentru prima dată online. Toți creștinii, prin intermediul mijloacelor de comunicare, au putut contempla „icoana suferintei inocentului din toate timpurile”, așa cum a numit Giulgiul papa Ioan Paul al II-lea.
În antichitate, Giulgiul era expus în momentele dificile pentru a permite rugăciunea înaintea lui.
Papa Francisc s-a rugat în fața Giulgiului pe data de 21 iunie 2015 și o altă expunere a Giulgiului era prevăzută pentru finalul anului. Pe fondul crizei globale pe care trăim, însă, mii de persoane au cerut o posibilitate de a venera Giulgiul. Astfel că Mons. Nosiglia a ales să răspundă cererii și venit cu propunerea de a se folosi de mijlocele de comunicare pentru a „pune la dispoziția tuturor celor doritori, din întreaga lume, imaginea pânzei sacre ce ne amintește de patima și moartea Domnului, dar ne deschide și inimile spre credința în Învierea Sa”.

Ieri, 10 aprilie, Papa a transmis un mesaj și a salutat această inițiativă a Arhiepiscopului de Torino: Inițiativa, afirmă papa în mesaj, ”vine în întâmpinarea cerinței poporului credincios al lui Dumnezeu, greu încercat de pandemia de coronavirus. Mă unesc și eu rugăminții voastre, îndreptând privirea spre Omul Giulgiului, în care recunoaștem trăsăturile Slujitorului Domnului, pe care Isus le-a împlinit în Pătimirea sa: «Om al durerii, cunoscător al suferinței (...). El a purtat suferințele noastre și durerile noastre le-a luat asupra lui. (...) El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecați» (Isaia 53,3.4-5)”.
”Pe fața Omului Giulgiului”, spune papa în mesaj, ”noi vedem și fețele atâtor frați și surori bolnavi, în special ale celor mai singuri și mai puțin asistați, dar și toate victimele războaielor și violențelor, ale sclaviilor și persecuțiilor”.
”În lumina Scripturilor”, se mai afirmă în mesajul Sfântului Părinte, ”noi, creștinii, contemplăm pe această țesătură icoana Domnului nostru răstignit, mort și înviat. Lui ne încredințăm, în El ne punem încrederea. Isus ne dă tăria să înfruntăm orice încercare cu credință, speranță și iubire, în certitudinea că Tatăl îi ascultă întotdeauna pe fiii săi care strigă către El și îi salvează”.

Papa Francisc a îndemnat la finalul mesajului său ca toți cei care participă, prin media, la rugăciunea din fața Sacrului Giulgiu, să trăiască aceste zile ”în uniune profundă cu Pătimirea lui Cristos, pentru a simți harul și bucuria Învierii sale”. Papa a invocat asupra tuturor, dar în special a celor bolnavi și suferinzi, precum și asupra celor care se îngrijesc de ei, binecuvântarea sa apostolică. ”Domnul să dăruiască tuturor pace și milostivire”, încheie papa Francisc.(www.vaticannews.va/ro)

Întreg evenimentul s-a desfășurat sub motto-ul: Iubirea este mai puternică: iubirea este mai puternică decât frica, decât singurătatea, decât toate acele emoții care încearcă omenirea în aceste momente de încercare. „Da, iubirea cu care Isus și-a dat viața și pe care o celebrăm în timpul Săptămânii Sfinte este mai puternică decât orice suferință, decât orice boală, orice contaminare, orice încercare și descurajare”, a spus Arhiepiscopul de Torino. Prelatul a mai spus că speră că această inițiativă va da tărie celor care suferă pe fondul pandemiei.

Biroul eparhial de presă

Date fiind restricțiile impuse de actuala situație cauzată de pandemie, Preasfințitul Vasile va celebra oficiile pascale, fără credincioși, la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, după următorul program:

Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile - 12 aprilie): Sfânta Liturghie - ora 10:00

Joia Mare: Ora 10:00 – Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

                  Ora 18:00 – Denia celor 12 Evanghelii

Vinerea Mare: Ora 8:00 – Orele Canonice

                        Ora 18:00 – Prohodul Domnului

Sâmbăta Mare: Ora 8:00 - Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

Canonul Învierii Domnului: Ora 00:00

Duminică, Ziua Sfintelor Paști (19 aprilie): Sfânta Liturghie – ora 10:00

Oficiile vor fi transmise live pe postul de televiziune TL+ Maramureș, pe pagina de Facebook Episcopia Greco Catolică Maramureș și unele la Radio Maria. Vom reveni cu actualizări asupra transmisiunilor radio.    

Biroul eparhial de presă