A ieșit de sub tipar, la Tipografia Surorilor Lauretane din Baia Mare, numărul 59, al doilea din acest an, al revistei eparhiale trimestriale Lumina Credinței.  

Revista se deschide cu rezumatul enciclicei „Magnifica humanitas” a Papei Leon al XIV, realizat de către Isabella Piro și continuă cu articolul semnat de pr. Florin Fodoruț, intitulat „Darul Pâinii Vieții”. Pr. can. Emil Gîrboan scrie în acest număr al revistei articolul intitulat „Împărate ceresc”, iar pr. Vasile Trifoi scrie textul „Încotro mergi, omenire?”.

Urmează textele „Lumina care nu se stinge”, semnat de d-na Luminița Colopelnic și „Anul 1956 - 70 de ani de la mișcarea petiționară greco-catolică”, scris de pr. dr. Vasile Iusco. Pr. Cornel Dîrle vine în acest număr cu articolul „Către Domnul… - Psalmul 119 (120)”, iar d-na Antoaneta Turda semnează textul „Moartea: tristețe sau mister?”. Urmează articolele „Comportamentul creștin între atemporal și lumea de azi” semnat de pr. Emil-Marian Ember și „De ce este atât de greu să iertăm?”, semnat de psih. Carmen Tomoș.

Pr. Laurențiu Costin publică în acest număr articolul „De ce Sfântul Benedict de Nursia a fost numit Sfântul Patron al Europei?”. Pr. Daniel Piț scrie textul „Implicații pedagogice ale teologiei trupului”, iar pr. dr. Florin Marușciac vine cu articolul „Mărturia cuvântului”.

La paginile 37-38 regăsim articolul „A educa înseamnă a aprinde stele de speranță”, scris de către Pilonul Cultură al Liceului „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare, urmat de articolul „Un mormânt plin de viață”, de Ieroschim. drd. Grigore Borzoș. Regăsim în revistă prezentarea Parohiei Greco-Catolice Sârbi, realizată de pr. Vasile Daniel Pop, urmată de articolul „Arta de a continua”, scris de pr. George Nicoară.  

Publicația se încheie cu articolul „Noi ritmuri, noi începuturi”, de Pr. Lucian Lechințan SJ. Revista se poate achiziționa din parohii și de la Sediul Episcopiei, la prețul de 7,5 Ron. Un abonament anual costă 30 Ron.

Biroul eparhial de presă

În materialul „Biserica în imagini. Catedrala Istorică din Baia Mare cu hramul «Adormirea Maicii Domnului»”, publicat pe pagina de Facebook a Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului în data de 17 iunie 2026, regăsim o serie de informații referitoare la arhitectura edificiului, la lucrările de restaurare și la viața religioasă desfășurată aici în ultimele decenii. Cu toate acestea, textul conține și afirmații care omit fapte istorice fundamentale și care, prin această omisiune, conduc la o prezentare denaturată a istoriei Catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare.

Deosebit de gravă este afirmația făcută de autor: „Aceasta a fost și este biserica comunității, a credincioșilor care în 1948 au revenit la Biserica Ortodoxă cu lăcașul lor de cult, cu biserica lor, pe care nu au părăsit-o niciodată, nici nu au predat-o sau cedat-o celor ce s-au înstrăinat de ei, de poporul român dreptcredincios.” Apoi, problematică este afirmația potrivit căreia: „Putem spune, fără riscul de a exagera, că inima ei a fost și este dreptmăritoare, altarul ei a fost și este sfânt, ca liturghiile ortodoxe care s-au slujit aici din primul ceas al zidirii ei.”, precum și afirmația cu un conținut puternic omisiv potrivit căreia: „Biserica Ortodoxă din Baia Mare, cu hramul «Adormirea Maicii Domnului», construită sub îndrumarea vrednicului de pomenire protopop Alexandru Breban, între anii 1905-1911, a fost și rămâne biserica românilor creștini băimăreni...”. Aceste formulări reprezintă afirmații cu pretenție istorică. Or, adevărul documentar este altul.

Ofensatoare și jignitoare la adresa celor care au suferit sub regimul comunist este prezentarea anului 1948 ca moment al unei presupuse „reveniri” libere de voință la ortodoxie a Bisericii Greco-Catolice. Realitatea istorică este că anul 1948 a însemnat suprimarea Bisericii Române Unite cu Roma de către regimul comunist, arestarea episcopilor săi, întemnițarea și persecutarea clerului și a credincioșilor, precum și confiscarea patrimoniului său și transferarea acestuia în administrarea Bisericii Ortodoxe. Astfel, a vorbi despre o „revenire” în contextul unei suprimări instituționale realizate prin constrângere, fără a aminti de represiunea și de suferința care au însoțit acele evenimente, înseamnă a falsifica adevărul istoric.

Mai mult, abuzul și nedreptatea produse în anul 1948 nu au fost nici astăzi pe deplin reparate. Deși Biserica Română Unită cu Roma a fost recunoscută oficial după căderea regimului comunist, Statul român nu a adoptat o soluție legislativă care să restabilească situația juridică a lăcașurilor de cult confiscate în urma desființării sale. Consecințele unei decizii impuse de regimul comunist continuă astfel să fie resimțite până în prezent.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1905-1911 de comunitatea românească greco-catolică din Baia Mare. Protopopul Alexandru Breban, invocat în text ca principal ctitor și organizator al lucrărilor, nu a fost preot ortodox, ci protopop greco-catolic. La fel, comunitatea numeroasă care a ridicat acest impresionant edificiu era comunitatea greco-catolică din oraș. Omiterea acestor realități esențiale ridică o întrebare legitimă: cum poate fi prezentată istoria acestei catedrale fără a fi menționată identitatea confesională a celor care au construit-o?

Totodată, în anul 1930, acest edificiu a devenit catedrala Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș, iar aici și-a exercitat slujirea episcopală Episcopul Alexandru Rusu, martir al credinței, arestat de regimul comunist și mort în detenție pentru fidelitatea sa față de Biserica Română Unită cu Roma. Cu toate acestea, numele său și rolul pe care această catedrală l-a avut în viața Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș lipsesc cu desăvârșire prin omisiune.

De asemenea, afirmația că în această biserică s-ar fi săvârșit „liturghii ortodoxe din primul ceas al zidirii ei” este nu doar surprinzătoare, ci profund contrară realității istorice. Din momentul punerii pietrei de temelie și până la suprimarea Bisericii Române Unite cu Roma în anul 1948, acest lăcaș a aparținut comunității greco-catolice băimărene. Aici au slujit preoți greco-catolici, aici s-au rugat generații de credincioși greco-catolici, iar aici a fost instalat și a slujit Episcopul greco-catolic Alexandru Rusu.

În aceste condiții, o asemenea afirmație ridică întrebarea legitimă: dacă liturghiile săvârșite aici au fost „ortodoxe din primul ceas al zidirii ei”, atunci cine au fost credincioșii care au construit biserica, cine au fost preoții care au slujit în ea înainte de 1948 și cine a fost episcopul Alexandru Rusu, instalat în această catedrală în anul 1931?

Ne întrebăm cum poate fi trăit ecumenismul și dialogul dintre Biserici în timp ce este perpetuată o narațiune care ignoră identitatea comunității care a construit această catedrală, rolul Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș și drama desființării Bisericii Române Unite cu Roma în anul 1948. Adevăratul ecumenism nu poate fi construit pe falsificarea prin omisiune a istoriei, ci pe recunoașterea onestă a faptelor și pe respectul față de memoria tuturor celor care au suferit pentru credința lor.

Istoria Catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare începe cu comunitatea greco-catolică băimăreană care a construit acest lăcaș de cult, l-a susținut prin jertfa sa și l-a transformat în catedrala Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș. Orice prezentare care elimină sau minimizează această realitate fundamentală falsifică prin omisiune adevărul istoric și contribuie la marginalizarea memoriei comunității care a construit acest edificiu și i-a dat identitate timp de decenii.

Respectul față de memoria înaintașilor, față de Episcopul martir Alexandru Rusu și față de generațiile de credincioși care au construit, au slujit și s-au rugat în această catedrală, dar și a celor care au suferit în timpul regimului comunist impune o prezentare completă și onestă a istoriei Catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare.

Biroul eparhial de presă

COMUNICAT

Sesiunea ordinară de primăvară  a

Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice

Blaj, 4-5 iunie 2026

În perioada 4-5 iunie 2026 s-au desfășurat la Blaj, sub președinția Preafericirii Sale Claudiu, lucrările Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, reunit în sesiune ordinară.

La lucrările Sinodului a participat Excelența Sa Mons. Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova.

Cu consimțământul Episcopilor, Preafericirea Sa Claudiu a decis convocarea Adunării Bisericii Arhiepiscopale Majore, care, în conformitate cu prevederile canonice, reprezintă organismul consultativ al întregii Biserici prezidate de Arhiepiscopul Major. Acest for bisericesc sprijină Arhiepiscopul Major și Sinodul Episcopilor în asumarea deciziilor necesare reînnoirii pastorale, disciplinare și misionare a Sfintei noastre Biserici.

Sinodul Episcopilor a decis înființarea Seminarului Intereparhial din Blaj, prin unificarea seminariilor Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș și Eparhiei de Cluj-Gherla.

În cadrul acestei sesiuni au fost aprobate normele de aplicare ale Ghidului privind protecția minorilor în conformitate cu prevederile legilor civile.

Congregația Inimii Neprihănite a fost recunoscută ca instituție de drept Arhiepiscopal major și i-au fost aprobate Statutele.

Părintele Decan Cristian Barta a prezentat raportul de activitate pe anul 2025 al Facultății de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Preafericirea Sa Claudiu a fost ales de Sinod în funcția de Cancelar Major al aceleiași Facultăți.

Episcopii au ales pentru următorii cinci ani componența Sinodului Permanent, din care fac parte alături de Preafericirea Sa Claudiu, Preasfințiile Lor Mihai Frățilă și Cristian Crișan și ca Secretar al Sinodului pe Preasfinția Sa Cristian Crișan.

Joi, 4 iunie, în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj a fost celebrată Sfânta Liturghie Arhierească. Alături de episcopi, preoți și credincioși, la celebrare au participat și călugărițe din Congregația Maicii Domnului, precum și membri ai fraternității „Sfânta Familie din Nazaret”.

Următoarea sesiune sinodală ordinară se va desfășura la Blaj, în intervalul 20-21 octombrie 2026.

Pr. Liviu Ursu

Notar

Duminică, 7 iunie 2026, comunitatea greco-catolică din Ocna Șugatag a avut parte de o mare sărbătoare prilejuită de sfințirea noii biserici parohiale, cu hramul „Fericiții Episcopi Martiri Greco-Catolici Români”. În masa Sfântului Altar au fost așezate sfintele moaște ale Fericiților Episcopi Vasile Aftenie, Ioan Bălan și Iuliu Hossu.

Oficiul a fost celebrat de către Preasfinția Sa Vasile Bizău și a fost urmat de Sfânta Liturghie Arhierească. Au concelebrat: părintele Vasile Iusco – protopop al Protopopiatului Sighet, părintele Vasile Codrea – protopop al Protopopiatului Iza-Vișeu, părintele Gheorghe Mihnea – protopop al Protopopiatului Copalnic-Mănăștur, părintele Eduard Fischer – protopop al Protopopiatului Satu Mare, părintele Ioan Codrea – paroh al parohiei gazdă și un sobor de preoți din Eparhia de Maramureș și din Eparhia de Cluj-Gherla.

Aflându-ne în Duminica Tuturor Sfinților, Preasfinția Sa Vasile a invitat comunitatea parohială să mediteze la tema sfințeniei, privind-o ca pe „o chemare pe care o avem cu toții” și pe Fericiții Episcopi Martiri ca fiind modelele noastre de mărturisitori, ei fiind și cei care ne-au arătat un drum spre sfințenie: „Jertfa lor este atât de prețioasă încât astăzi li se dedică biserici, iar moștenirea și Sfintele lor relicve sunt puse în altare, acesta fiind un semn al faptului că sunt în gloria lui Dumnezeu, că sunt mijlocitori pentru noi, că rămân păstorii noștri din cer și ne însoțesc pe drumul vieții noastre de credință. Ne aduc aminte, de asemenea, că ei au fost cei care au mărturisit pentru Isus înaintea oamenilor. Și cuvântul din Evanghelia de astăzi ne invită și ne aduce aminte: Cine va mărturisi pentru mine înaintea oamenilor și Eu voi mărturisi pentru el înaintea Tatălui meu din ceruri. Cine nu va mărturisi, nici eu nu voi mărturisi pentru el (Mt 10,32-33).

Vorbind despre misiunea creștinului de astăzi, Ierarhul a afirmat: „Acesta nu este o misiune care vine din afară sub formă de poruncă, ci una care se naște din interior, din inima omului, este aceea de a pune lucrurile în armonie. Și în armonie putem să punem ce anume ne revine ca responsabilitate a noastră, acolo unde ajunge vorba noastră, mâna noastră, fapta noastră, familia noastră, comunitatea noastră, acolo unde putem să facem ce ține de noi. Este o misiune a vieții creștine aceea de a crea comuniune, și nu diviziune. Este un mod de a-l mărturisi pe Dumnezeu, Unul Întreit în Persoane”. 

De asemenea, „Vocația Bisericii noastre greco-catolice este aceea de a chema spre unitate în Hristos: Ca toți să fie una. Și pentru aceasta îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul de care ne învrednicește: să fim și noi astăzi mărturisitori ai acestei vocații și ai acestei chemări”, a afirmat PS Vasile, felicitând comunitatea din Ocna Șugatag pentru dedicarea cu care a participat la construirea noii bisericii și lăudând hărnicia părintelui paroh Ioan Codrea, căruia i-a oferit Diploma de merit bisericesc, în semn de apreciere și recunoștință pentru contribuția adusă la edificarea lăcașului de cult. „Vă felicităm pentru construirea acestei biserici, semn vizibil în această localitate a mărturisirii credinței și a unității Bisericii lui Hristos după exemplul înaintașilor și a Fericiților Episcopi Martiri, Greco-Catolici Români. Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze cu harurile Sale!”, citim în diploma oferită.

La rândul său, părintele Codrea a mulțumit Preasfințitului Părinte Vasile pentru celebrarea înălțătoare, oferindu-i, din partea Parohiei, un engolpion cu Sfânta Fecioară Maria, patroana Eparhiei. Părintele a mulțumit, de asemenea, tuturor celor care s-au unit în rugăciune în această sărbătoare importantă pentru parohie: curatorilor, echipei de constructori, colegilor preoți din Eparhia de Maramureș și Eparhia de Cluj-Gherla, domnului primar, domnului viceprimar și tuturor autorităților locale, călugărițelor, corului Parohiei din Sighet și tuturor credincioșilor veniți de pretutindeni.  

La final, credincioșii au avut posibilitatea să intre în Altar pentru a săruta Sfânta Masă și Sfânta Evanghelie.

Date despre Parohia și biserica din Ocna Șugatag – preluate din Hrisovul introdus în masa Sfântului Altar

Parohia Ocna Șugatag a fost atestată ca parohie în anul 1860, după cum mărturiseşte Șematismul Veneratului Cler al Episcopiei Greco-Catolice de Maramureş din anul 1932. Potrivit aceluiași document, parohia avea 452 de credincioși greco-catolici români, iar biserica parohială avea hramul „Naşterea Maicii Domnului”.

După desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, în anul 1948, credincioșii greco-catolici din această localitate au fost nevoiți să își practice credința în clandestinitate, asemenea celor din alte comunități din Maramureș. După căderea regimului comunist, începând cu anul 1990, viața religioasă greco-catolică din Parohia Ocna Șugatag a fost reorganizată treptat, iar Sfânta Liturghie a început să fie celebrată în diverse spații provizorii de către mai mulți preoți care au sprijinit renașterea comunității greco-catolice.

În anul 2020 au început lucrările de construcție la noua biserică parohială, sub păstorirea și supravegherea părintelui Ioan Codrea. Construirea acesteia reprezintă un moment important pentru comunitatea locală, atât din punct de vedere spiritual, cât și cultural. Acest lăcaș de cult continuă tradiția credinței greco-catolice din Maramureș și oferă tuturor credincioșilor care doresc să se roage în această biserică, un spațiu de rugăciune și de păstrare a identității religioase și a valorilor moștenite de la înaintașii în credință. Totodată, noua biserică parohială din Ocna Șugatag este un simbol al continuității și al renașterii vieții de credință după perioada dificilă traversată de Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist.

Din punct de vedere arhitectural, noua biserică este realizată din lemn, în stil tradițional maramureșean, specific zonei și satelor din împrejurimi. Stilul se remarcă prin eleganța construcției, prin folosirea lemnului de stejar, prin turnul înalt și suplu, acoperișul din șindrilă, detaliile sculptate manual, elemente care definesc bisericile de lemn din Maramureș. Toată această lucrare, inclusiv iconostasul bisericii, a fost realizată de firma domnului Teodor Bârsan.

Fondurile necesare edificării acestui locaș de cult au fost obținute de la diferite asociații din țară și străinătate și de la diverși donatori din comunitatea greco-catolică din Ocna Șugatag și din împrejurimi.

Biroul eparhial de presă