Duminică, 21 mai a.c., Preasfințitul Vasile Bizău s-a aflat în mijlocul credincioșilor greco catolici din Vișeu de Sus pentru a celebra Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială de aici. Împreună cu Ierarhul Eparhiei, au oficiat: pr. protopop de Iza-Vișeu, Vasile Codrea, pr. paroh Ștefan Chindriș, precum și un sobor de preoți invitați la sărbătoare. În cadrul Liturghiei, nouă membre au fost primite solemn în Reuniunea Mariană, asociație care are ca scop promovarea unei devoțiuni deosebite față de Preacurata Fecioară Maria, model de trăire creștină și de virtuți pentru toți membrii acesteia.

În Cuvântul de Învățătură, Preasfințitul Vasile a vorbit despre Lumină: „Acolo unde este lumină, este viață. Acolo unde lipsește lumina, întunericul cuprinde totul și viața dispare sau rămân doar câteva specii care pot să trăiască fără de lumină, într-o formă primară de existență”, a afirmat Arhiereul la începutul omiliei sale. Și a continuat explicând, prin exemplul Apostolului Pavel, modul în care Evanghelia schimbă în bine comportamentul uman: „Evanghelia aduce lumină, Evanghelia îl aduce pe Dumnezeu, pentru că în mesajul evanghelic este prezent Hristos... Cât despre întuneric, acesta are mai multe chipuri, mai multe nume. Un nume foarte inportant al întunericului este orgoliu, este mândrie. Mândria se manifestă prin omul care nu renunță niciodată la ceea ce el știe și vrea... Omul care nu renunță și nu face niciodată niciun progres, are întotdeauna dreptate, se pune pe sine în centru și tot ceea ce este în jurul lui este doar relativitate, el fiind, de fapt, adevărul... Mândria orbește sufletul omului, dar poate să orbească și un grup al unei comunități sau, la scară mai înaltă, poate să orbească un drum al unui popor”, a spus Ierarhul. 

La Sfârșitul Jertfei Liturgice, toți preoții și credincioșii s-au îndreptat înspre casa parohială nou construită pentru a participa la binecuvântarea acesteia. Sărbătoarea s-a sfârșit cu o agapă frățească în curtea casei parohiale.

 Biroul eparhial de presă

O nouă publicație mult așteptată întregește colecția de volume a Editurii Surorilor Lauretane din Baia Mare. Apărută în luna mai a acestui an, cartea „Scrisori Pastorale” reunește toate scrisorile pastorale scrise de către Preasfințitul Doctor Alexandru Rusu, primul Păstor al Eparhiei Greco Catolice de Maramureș, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și Paști și cu ocazia începutului Postului Mare. Perioada în care au fost redactate scrisorile se întinde între anii 1931 și 1948, primul însemnând anul în care Episcopul a fost instalat la Baia Mare ca Ierarh de Maramureș, iar ultimul, anul în care a fost arestat de către securitate și transportat la schitul Dragoslavele, sub paza siguranței și cu regim de lagăr, împreună cu ceilalți 5 episcopi greco-catolici români.   

Prefața cărții, scrisă de către Preasfințitul Vasile Bizău, surprinde, pe scurt, momentele cheie din perioada înființării Eparhiei de Maramureș, precum și profilul pastoral al primului său Arhiereu, așa cum reiese din scrisorile redactate de el însuși. „În paginile acestui volum transpare, ca un filon de lumină, existența unei puternice legături sufletești între ierarh și credincioșii încredințați grijirii sale pastorale, cărora le vorbește ca un părinte nu doar în virtutea îndatoririlor sale, ci mai ales a dorințelor și proiectelor sale de a atinge idealul evanghelic al unității sufletești de a fi o turmă și un păstor”, afirmă PS Vasile.

„În semn de recunoștință pentru cel ce ne vorbește și astăzi prin Scrisorile sale pastorale, suntem bucuroși să punem la îndemâna cititorului de azi acest volum, cu dorința de a fi primit și citit cu încredere”, scrie Preasfințitul Vasile Bizău la finalul introducerii.

Cartea poate fi achiziționată la prețul de 20 Ron, de la Sediul Episcopiei Greco-Catolice, Biroul Contabilitate (Str. Vasile Lucaciu 50, Baia Mare), precum și de la Magazinul Surorilor Lauretane din fața Bisericii „Sfânta Cruce” (Bd. Independenței 12, Baia Mare).   

Biroul eparhial de presă

Sesiunea ordinară de primăvară a

Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică

Blaj, 15-17 mai 2017

În atenția Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, reuniți în sesiune sinodală ordinară între 15-17 mai 2017 la Blaj, s-au aflat analizarea diferitelor aspecte interne din viața Bisericii, chestiuni pastorale și administrative, mass-media catolică precum și iniţiativele comune în cadrul Eparhiilor Bisericii noastre.

Episcopii sinodali au reflectat cu precădere asupra Cauzei de beatificare a Episcopilor morți în faimă de martiri sub regimul comunist, aflată în faza de definitivare, precum și asupra invitației adresate Sfântului Părinte Papa Francisc din partea Conferinței Episcopale Române precum și din partea Preafericirii Sale Cardinalul Lucian, de a vizita România în anul 2018.

Totodată, a fost analizată coordonarea comunităților greco-catolice române în diaspora occidentală.

Următoarea Sesiune sinodală ordinară se va desfășura în intervalul 28-30 septembrie 2017, la Blaj, sediul Arhiepiscopului Major, ocazie cu care vor fi prezenți Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, Cardinalul Leonardo Sandri și Nunțiul Apostolic în România, Arhiepiscopul Miguel Maury Buendia.

În aceste zile de comuniune, întregul Sinod s-a rugat Bunului Dumnezeu pentru binele poporului nostru și al țării noastre.

Sinodul Episcopilor îi reuneşte pe toţi Episcopii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, din România şi din afara granițelor țării, reunindu-se în sesiune ordinară de două ori pe an, primăvara şi toamna.

Notar

Pr. Cristian Crișan

În încheierea vizitei făcute în Eparhia Greco-Catolică de Maramureș, Excelența Sa Jean-Louis Bruguès, Arhivist și Bibliotecar al Sfintei Biserici Romane, a celebrat duminică, 14 mai, împreună cu Preasfințitul Vasile Bizău, Sfânta Liturghie, la biserica Sfânta Maria din Baia Mare. Redăm mai jos Cuvântul de Învățătură ținut de Excelența Sa în cadrul Jertfei Liturgice:  

Setea de iubire

Frumosul pasaj din Evanghelie [In 4,5-42 - Isus şi samariteana], pe care l-am ascultat, prezintă o întâlnire. Isus, călătorind, ajunge epuizat, spre amiază, lângă o fântână. Ajunge acolo la ora a șasea, la ora amiezii, ora mijlocului vieții, atunci când oboseala copleșește inima bărbaților și a femeilor în plină forță, când se găsesc pe punctul de a capitula. Astfel poartă Isus oboseala noastră de a trăi. Îi este sete.

Și apoi se petrece întâlnirea. Suntem obosiți, strigăm după ajutor și iată că vine cineva. Isus o întâlnește pe această femeie, această femeie îl întâlnește pe Isus. Ceea ce îi reunește este setea de apă. Iar, ulterior, dialogul se încheagă. Este vorba despre apă, dar nu se mai vorbește despre apa pentru Isus cel însetat, ci despre apa pentru femeie, care avea nevoie, fără să fi realizat foarte mult, de această apă vie: „dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune «Dă-mi să beau», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie… Oricine bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar pentru cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică" (Ioan 4, 10.13-14). Cine bea din apa vie nu mai însetează.

Isus o determină pe această femeie să își înțeleagă propria sete, bine ascunsă în profunzimea inimii ei. Avem dovada că ea este însetată, pentru că are această putere de a iubi și încearcă să și-o stăvilească prin orice mijloace. Cinci soți a avut... și al șaselea se pregătește. Dar tot îi este sete!

Păcatul provoacă sete. Păcatul este o dezordine în iubire. Ți-e sete? Văd bine că ți-e sete, ție îți este sete de mine, tânjești să iubești. Iată, iubiți frați și surori, convertirea: trecerea de la o dezordine în iubire la o iubire cu adevărat primită și dăruită. Învață să te folosești de inima ta! Iată întoarcerea care se petrece în această femeie, convertirea ei!

Cum revelează Cristos această nouă Dragoste ce va îndestula setea acestei femei? Isus îi vorbește despre un cult. Este destul de ciudat, deoarece până în acel moment se vorbea despre cu totul altceva. În realitate, Isus nu părăsește deloc subiectul, nu uită de apă. Vine ceasul, femeie – și iată că noi îl trăim – când nu se va mai celebra un cult cu ritualuri precise, în Ierusalim sau într-un alt loc cunoscut. Vine ceasul – și acum este – când va trebui să fim adoratori în spirit și în adevăr.

Iată cultul noii alianțe, cultul unei iubiri care provine din inima lui Dumnezeu și care satisface orice sete. Vrei să înveți să iubești? Ei bine, îți ofer cultul în spirit și în adevăr. Îți ofer Dragostea, care va putea transpira prin toate gesturile tale, Dragostea care dă viață, Dragostea care satisface orice sete. Iată cultul nou, un cult care angajează toată ființa noastră, o iubire care trebuie să se reflecte în tot ceea ce facem, să se traducă în fapte concrete.

Cum anume să îndeplinim aceasta, ne putem întreba? Nu există un răspuns. Cristos nu spune nimănui cum anume. Totuși, nu „cum” trebuie să ne preocupe, ci „cine”! Cuvântul cel mai tulburător, după părerea mea, din această pagină a Evangheliei care a fost citită, este tocmai acest început de frază: „Eu sunt, cel care îți vorbesc!” (Ioan 4, 26). Nu căuta „cum”, caută pe „cine” și acest „cine” este acolo, Isus din Nazaret, Isus Cristos, apa vie, dragostea dătătoare de viață, noua iubire care vine să trăiască propria noastră aventură umană, care vine să iubească prin slabele fibre ale inimii noastre sărace, care ne împinge în larg și ne spune: „Trăiește, iubește, îndrăznește să iubești. Nu te mai agita, acționează! Nu mai vegeta, trăiește. Nu căuta oriunde hrană pentru inima ta, iubește pur-și-simplu, iubește-mă pe mine, cel care îți vorbesc, Cristosul tău prezent, viu, apropiat, însoțitor pe calea ta, arătându-mi mie toate gesturile tale din fiecare zi. Eu și apoi ceilalți. Ceilalți care sunt tot ai mei”.

În ziua următoare, această femeie s-a întors la fântână, la aceeași oră, cu același urcior, pentru a scoate aceeași apă; dar eu sunt destul de sigur că făcând aceleași gesturi, îndeplinind misiunea de menajeră sau de stăpână a casei care trebuie să își mulțumească al șaselea soț, căci nu ni se spune că l-ar fi părăsit, această femeie avea în inimă cu totul altceva decât în ajunul acelei zile. Nu mai era dezordine, nici risipă, nici epuizare sau tristețe; ci o certitudine, o pace, o bucurie, aceleași lucruri, dar complet altfel, aceleași lucruri cu o inimă nouă, cu o dragoste adevărată.

Împreună cu ea și datorită ei, bărbații și femeile din acel oraș l-au descoperit pe Isus Cristos. Ea nu mai este singură, nu mai este la mila celui de-al șaselea soț, nici subjugată greutăților de zi cu zi; ci, mai degrabă, ea face aceleași gesturi incluse în rutina zilnică, transfigurându-le, pentru că o dragoste nouă i-a cuprins întreaga ființă și pentru că o comunitate întreagă de frați se învârtea în jurul ei, spunând: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii” (Ioan 4, 42).

Să ne bucurăm împreună cu femeia samariteană! Să pătrundem, așadar, în bucuria celor care, datorită ei, l-au descoperit pe Cristos și astfel să intrăm în bucuria întregii Biserici iluminate de lumina Învierii!

E. Sa Jean-Louis Bruguès,

Biserica Sf. Maria – Baia Mare

14 mai 2017

„Cinstirea adusă martirilor [îngropați în acest Cimitir al Săracilor] ar fi de prea puțin folos dacă nu ar deveni pentru noi toți un imbold spre a fi mai buni creștini”, a afirmat Excelența Sa Miguel Maury  Buendía, Nunțiu Apostolic pentru România și Republica Moldova, în cadrul omiliei rostite la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației, cimitir care s-a făcut loc de pelerinaj anual pentru toți credincioșii Bisericii Catolice din România. Aici s-au adunat sâmbătă, 13 mai, mii de credincioși împreună cu zeci de preoți nu doar din Eparhie, ci din întreaga Românie, precum și Ierarhi ai Bisericii Catolice de ambele rituri: ÎPS Ioan Robu, PS Petru Gherghel (prezent anual la acest pelerinaj), PS Virgil Bercea, PS Florentin Crihălmeanu, PS Claudiu Pop, PS Vasile Bizău pentru a se ruga împreună pentru sufletele episcopilor martiri trecuți la Domnul în perioada neagră a comunismului, îngropați aici în gropi comune și pentru a se alimenta cu speranța că acești episcopi vor fi ridicați cât mai repede la cinstea altarelor. Oaspeți de onoare au fost prezenți în acest an la pelerinaj: Nunțiul Apostolic și Excelența Sa Jean-Louis Bruguès - Arhivist și Bibliotecar al Sfintei Biserici Romane. La ora 9:20, au pornit cu toții în procesiune de la Memorialul Durerii (din centrul orașului) și până în periferie, la locul unde este așezat cimitirul. Au mers cântând pricesne și recitând rugăciuni, citind fragmente din cărți scrise despre viața episcopilor martiri și lecturi din Sfânta Scriptură.   

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii, celebrate de la ora 10:30 în cimitir, a fost rostit de către Nunțiul Apostolic Miguel Maury Buendía, care, reluând gândurile referitoare la profilul martirului din predica pe care Papei Francisc a rostit-o în cea de-a doua zi de Crăciun a anului trecut, a afirmat: „Iertarea dăruită de către martiri [ucigașilor lor] înainte de a muri îi apropie pe aceștia de Domnul, iar nouă ne arată ce atitudine se cuvine să avem ca și creștini… Iertarea este cea mai înaltă formă a dăruirii… Prin iertare învingem răul cu binele. Iertarea ne face liberi, liberi de ură și de resentiment, liberi precum martirii greco-catolici români, care au murit iertând pe persecutori în speranța că și ei vor fi iertați de Domnul”.  

Aflându-ne într-o zi aniversară pentru Biserica universală -100 de ani de la apariția Sfintei Fecioare Maria la Fatima- în cadrul liturghiei, Preasfințitul Vasile Bizău a citit rugăciunea jubiliară de consacrare a Eparhiei Maicii Domnului, iar binecuvântarea a dat-o împreună cu Nunțiul Apostolic pentru acordarea indulgenței plenare celor care erau pregătiți. A fost citită, de asemenea, o rugăciune pentru episcopii martiri.

Scriitoarea Ana Blandiana a trimis un frumos mesaj participanților la pelerinaj, în care și-a exprimat admirația pentru constanța cu care se desfășoară în fiecare an, numind această „tradiție a pelerinajelor la mormintele martirilor unul dintre cele mai frumoase și emoționante lucruri care se desfășoară de ani de zile în România”. „An de an, inițiativa dumneavoastră își mărește ecoul și utilitatea într-o Europă care se îndoiește de propriile ei rădăcini creștine și în ciocnirea implacabilă a civilizațiilor riscă să fie înfrântă nu pentru că nu are destulă putere, ci petru că nu are destulă credință nici în Dumnezeu și nici în propria ei definiție”. „Cu ferma convingere că numai acesta este drumul, un drum pe care dumneavoastră îl faceți în mod simbolic și concret între locul suferinței și cel al vieții veșnice, îl rog pe Dumnezeu să ne dea tuturor puterea de a rămâne noi înșine, neclintiți în credință, singura în stare să salveze lumea care a fost a înaintașilor noștri și trebuie să ajungă mereu vie la cei ce ne vor urma”, a transmis scriitoarea.

La sfârșit, Preasfințitul Vasile a mulțumit tuturor pentru prezența la pelerinaj, subliniind faptul că, într-o zi ploioasă cum este aceasta, „noroiul de pe picioare ne va aminti de acest pământ, care este un pământ sfințit de jertfele înaintașilor, de Fericitul Anton Durcovici, de Preasfințiile lor Episcopii care așteaptă să fie făcuți Fericiți, de jertfele tuturor celor care și-au dat viața pentru credință, pentru idealuri și pentru Hristos”.

Biroul eparhial de presă

Salutându-vă cu drag încă odată, ne exprimăm bucuria și onoarea de a vă avea alături de noi la această Conferință cu expoziție documentară: Comuniune eclezială. Eparhia de Maramureș și Sfântul Scaun.

Am ales acest titlu în dorința de a sintetiza realitatea vieții bisericești a Eparhiei noastre și a oglindi pe cea de credință a comunităților de credincioși trăitori în acest spațiu geografic, din perspectiva specificității lor.

Termenul comuniune cu întreaga realitate pe care o surprinde și o conține este unul foarte drag mie. Preferința personală nu ar fi suficientă, dacă termenul care dă titlul acestei manifestări culturale nu ar exprima pe deplin o realitatea adâncă și împlinitoare. Biserica - ne spune Constituția dogmatică Lumen Gentium la nr.1 - este în Cristos ca un sacrament, adică semn și instrument al unirii intime cu Dumnezeu și al unității întregului neam omenesc. Prestigiosul document al Conciliului Vatican II afirmă că Biserica este,  pe de o parte un semn și în același timp, un instrument al unității întregului neam omenesc, pornind de la premisa unității sale voită de Hristos și exprimată și făcută vizibilă de comuniunea diferitelor Biserici sui iuris. Termenul comuniune aplicat realităților ecleziale, conține în el însuși și descrie cel mai bine raportul dintre universal și particular, măreția istoriei și modestia prezentului, centralul și perifericul, comunul patrimoniului spiritual și specificul lui, unitatea credinței și varietatea formelor de a o exprima.

Ideea organizării unei manifestări culturale care să ne ofere ocazia de a ne apleca asupra acestei realități ecleziale, Eparhia greco-catolică de Maramureș, s-a născut în urma unei discuții cu Înalt Preasfințitul Jean Louis Bruguès, căruia îi sunt recunoscător pentru sugestie și pentru tot sprijinul acordat prin deschiderea sufletului față de noi și nu numai, ci și a Arhivelor vaticane pentru căutarea documentelor referitoare la începuturile Eparhiei noastre.

Evenimentul de astăzi deschide manifestările Pelerinajului nostru anual de la Sighet și este legat de memorie și cultivarea ei. Chiar dacă Eparhia noastră în forma ei actuală, ca structură ecleziastică este una relativ tânără fiind înființată în anii 30 ai secolului trecut de către Papa Pius al XI-lea, ea își are rădăcinile mai adânci în istoria poporului român din Transilvania și nu numai, întinzându-se până în timpul nedefinit al dorinței de unitate al creștinilor din toate timpurile.

Termenul de comuniune circumscrie o realitate mai profundă care poate fi realizată deplin într-un timp determinat, cu circumstanțe istorice care o sprijină, sau o împiedică, acestea fiind supuse apoi interpretărilor. Istoria ne arată că valurile ei pot înghiți temporar și transforma realitatea umană din perspectiva socio-eclezială, însă nu poate stinge idealurile și nu poate opri căutarea unității creștinilor, voite de Mântuitorul Hristos.

Această expoziție de documente ne oferă o fărâmă de istorie a începutului celei de-a cincea eparhii românești în comuniune deplină cu Sfântul Scaun apostolic al Romei și ne invită totodată să o vedem într-o poveste mai amplă a Bisericii Române Unite.

În luna mai a anului 1999 s-a petrecut un eveniment remarcabil, care a rămas viu în memoria noastră, prima vizită a unui Papă în România. Cu acea ocazie la Sfânta Liturghie din Parcul Izvor, zecile de mii de credincioși strigau într-un glas: Unitate! Unitate! Ecoul acelor voci nu s-a stins și sperăm să fie reauzite la mult așteptata și posibila vizită a Papei Francisc. Dorința unității este naturală firii omului, aparține patrimoniului credinței creștine, însă diferă modalitatea de a o vedea și realiza.

Cu ocazia celui de-al treilea centenar al unirii Bisericii Greco-Catolice din România cu Biserica Romei, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul II, în Scrisoarea Apostolică trimisă cu acea ocazie, printre multele adevăruri mângâietoare și dătătoare de speranță, spunea: Unul din cele mai alese merite ale Bisericii voastre a fost îndeosebi faptul de a fi mijlocit între Răsărit și Apus, asimilând, pe de o parte, valorile promovate în Transilvania de Sfântul Scaun și împărtășind, pe de altă parte, întregii lumi catolice valorile Răsăritului creștin, care, din cauza divizării existente, erau puțin accesibile. Biserica Greco-Catolică a devenit în felul acesta o mărturie elocventă a unității întregii Biserici, arătând că ea include întru sine valorile tuturor acelor instituții, rituri liturgice și tradiții ecleziastice, care, pe căi diferite, derivă din aceeași tradiție apostolică.[1]

Papa de ieri și sfântul de azi, spune despre Biserica Greco-Catolică că este o mărturie elocventă a unității întregii Biserici. Partea o regăsim în întreg și pâinea o recunoaștem în multe boabe de grâu. Mărturia adevărată este și cea confirmată de puterea iubirii și a jertfei. De aceea în aceeași Scrisoare, putem spune că regăsim încă o descriere a comuniunii ecleziale. Referindu-se la mărturia de fidelitate față de exigența evanghelică a unității, pe care Biserica noastră a dat-o, Papa o numește Biserica martirilor unității, ai adevărului și ai iubirii. În ciuda numeroaselor greutăți întâmpinate, Biserica Greco-Catolică din România, în fața întregii lumi creștine, s-a dovedit tot mai mult a fi un însemnat martor al valorii precumpănitoare a unității Bisericii.[2]

Reamintindu-ne de aceste gânduri exprimate și punându-le în contextul Simpozionului nostru, aducem un pios omagiu primului Păstor al Eparhiei noastre, atât de prezent în aceste documente expuse. Conținutul lor expresiv și evident ne ancorează în comuniunea eclezială, Eparhia de Maramureș și Sfântul Scaun. Alimentând memoria, cultivăm identitatea și ținem aprinsă flacăra speranței.

Vă dorim o plăcută participare, o rodnică audiere a conferințelor și o ziditoare vizionare a expoziției!

[1] Papa Ioan Paul al II-lea vorbește Bisericii Române Unite, pag.60

[2] ibidem

PS VASILE BIZĂU

12 Mai - Baia Mare

„O dată istorică foarte importantă este ziua de 10 Mai 1927, când s-a semnat Concordatul dintre România și Sfântul Scaun, moment ce a prilejuit începutul unui parcurs de colaborare, prin care, ulterior, s-a înfăptuit crearea Eparhiei de Maramureș. Așadar, s-au împlinit zilele acestea 90 ani de la acest moment istoric din viața României moderne. Expoziția de față caută, prin urmare, să fie un fir de lumină în acest pelerinaj pastoral și cultural al Eparhiei de Maramureș. Imaginile-document și documentele oficiale din perioada promulgării Bulei Papale Sollemni Conventione din data de 5 iunie 1930, prin care se înființa Eparhia de Maramureș, sunt astăzi aduse la lumină pentru a cuprinde mai bine memoria trecutului”. Sunt cuvintele părintelui George Marius Nicoară (responsabil al departamentului pentru cultură din cadrul Episcopiei greco-catolice de Maramureș) rostite în cadrul Simpozionului cu titlul Comuniune Eclezială – Eparhia de Maramureș și Sfântul Scaun, care a avut loc vineri, 12 mai 2017 la Centrul Millennium din Baia Mare. În cadrul evenimentului a avut loc și expoziția de documente (preluate atât din  atât din Arhivele Secrete Vaticane și din Arhivele Congregației pentru Bisericile Orientale din Roma, precum și documente din Arhivele Naționale ale României) care atestă începuturile Eparhiei de Maramureș și numirea primului titular al Scaunului Episcopal din Baia Mare – Episcopul Dr. Alexandru Rusu.

Preasfințitul Vasile Bizău, în conferința sa, a vorbit despre termenul Comuniune, pe care l-a numit „un termen foarte drag mie”, dar, în același timp, unul care „exprimă pe deplin o realitate adâncă și împlinitoare”. „Chiar dacă Eparhia noastră în forma ei actuală, ca structură ecleziastică este una relativ tânără fiind înființată în anii 30 ai secolului trecut de către Papa Pius al XI-lea, ea își are rădăcinile mai adânci în istoria poporului român din Transilvania și nu numai, întinzându-se până în timpul nedefinit al dorinței de unitate al creștinilor din toate timpurile”, a spus Ierarhul.  Cât despre expoziția de documente, aceasta „ne oferă o fărâmă de istorie a începutului celei de-a cincea eparhii românești în comuniune deplină cu Sfântul Scaun apostolic al Romei și ne invită totodată să o vedem într-o poveste mai amplă a Bisericii Române Unite… [întrucât] dorința unității este naturală firii omului, aparține patrimoniului credinței creștine”, a spus Arhiereul.

În cadrul evenimentului, au conferențiat oaspeți de seamă precum: E. Sa Jean-Louis Bruguès - Arhivist și Bibliotecar al Sfintei Biserici Romane, precum și prof. dr. Ovidiu Augustin Ghitta - Decan al Facultății de Istorie și Filozofie din Cadrul Universității „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca.

Un salut călduros publicului din partea Excelenței Sale Miguel Maury Buendia – Nunțiu Apostolic la București, care a făcut și o scurtă prezentare a Monseniorului Jean-Louis Bruguès, cel care a făcut posibilă și preluarea de documente din Arhivele Vaticane. Acesta din urmă a ținut un discurs în care a vorbit despre Biserică și memorie, identitate si încredere: „Cine și-a pierdut propria memorie, și-a pierdut automat și propria identitate și devine incapabil să se conducă. Cine e atins de amnezie, nu are viitor. Observația este valabilă pentru persoanele pentru care pierderea memoriei este studiată la nivel de patologie, ca și în cazul bolii Alzheimer. Însă este valabilă și pentru comunități”, a spus Arhiepiscopul. Excelența Sa Bruguès și-a început discursul amintind cuvintele Mântuitorului: „Faceți aceasta întru amintirea mea” (Lc. 22,19 și 1Cor 11,24-25) și a încheiat prin cuvintele filologului italian Giorgio Pasquale: „Cine nu-și amintește, nu trăiește”.

Profesorul dr. Ovidiu Augustin Ghitta a ținut un discurs animat de experiențe și memorii personale, întrucât dânsul personal provine dintr-o familie care a dat Bisericii preoți rămași în rezistență pe perioada comunistă alături de primul Păstor al Eparhiei – Episcopul Alexandru Rusu. Astfel, profesorul a amintit cu multă emoție obiectele sacre folosite de către bunicul său preot, pe care încă le păstrează cu multă grijă, acestea fiind semne concrete ale trecutului. Atât Antimisul pe care-l folosea, cât și poza cu figura Episcopului Rusu atârnată pe peretele chiliei din casa bunicilor, pe care bunicul său a inscripționat „Episcopul care m-a hirotonit”, au devenit, pentru distinsul decan, obiecte și documente istorice.

În cadrul evenimentului a avut loc și lansarea cărții „Scrisori  Pastorale” ale Episcopului dr. Alexandru Rusu (Ed. Surorile Lauretane), care cuprinde toate scrisorile pastorale scrise de către Preasfințitul Rusu cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun și Paști și cu ocazia începutului postului Paștelui.

Prezenți la simpozion au fost Episcopii greco-catolici: PS Virgil Bercea, PS Florentin Crihălmeanu și PS Alexandru Mesian, Arhiepiscopul romano catolic Ioan Robu, reprezentanți ai autorităților locale și județene, precum și preoți și credincioși de pe teritoriul eparhiei.   

Începând cu data de 16 mai, expoziția de documente va fi mutată la Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare și va rămâne deschisă publicului timp de o săptămână, între orele 8:00-19:00. Ulterior, acesta va fi mutată în fiecare Sediu Protopopial pe rând, pentru a fi vizitată de către credincioșii întregii eparhii.

Biroul eparhial de presă

În aceste zile, Eparhia greco-catolică de Maramureș are bucuria de a primi în vizită atât pe Nunțiul Apostolic la București, Excelența Sa Miguel Maury Buendia, cât și pe Excelența Sa Jean-Louis Bruguès – arhivist și bibliotecar al Sfintei Biserici Romane. Cei doi Arhiepiscopi se află pe teritoriul Eparhiei pentru a participa la două evenimente însemnate pentru Biserica noastră locală: Simpozionul Comuniune Eclezială – Eparhia de Maramureș și Sfântul Scaun, care va avea loc pe data de 12 mai, ora 16:30 la Centrul Millennium din Baia Mare și Pelerinajul anual la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației, care va avea loc pe data de 13 mai, ora 9:15. La cele două evenimente sunt invitați și așteptati toți Episcopii catolici din România.

Într-un interviu acordat pe data de 24 februarie postului de radio Radio Vatican (moderator A. Dancă), Monseniorul Jean-Louis Bruguès anunța astfel vizita în Eparhia noastră: „Sunt prevăzute două călătorii. Prima, în luna mai, în România pentru a organiza o expoziție despre dieceza de Maramureș. Este o biserică locală care a suferit mult în timpul comunismului și, prin urmare, vrem să dăm acestei dieceze relativ tinere posibilitatea de a pregăti o vitrină culturală pentru a face cunoscută catolicilor, evident, dar și întregii societăți, propria istorie. Toate acestea, într-o perspectivă de recunoaștere socială și, desigur, bisericească”.

Program: 

Vineri, 12 mai, ora 11:00, Mons. Jean-Louis Bruguès, însoțit de Preasfințitul Vasile Bizău, vor vizita Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare

De la ora 16:30 va avea loc, la Centrul Millennium din Baia Mare, Simpozionul Comuniune Eclezială – Eparhia de Maramureș și Sfântul Scaun - cu participarea Episcopilor catolici din România, a Nunțiului Apostolic și a E. Sale Jean-Louis Bruguès

Sâmbătă, 13 mai, ora 9:15: Pelerinaj anual la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației - cu participarea Episcopilor Catolici din România, a Nunțiului Apostolic și a E. Sale Jean-Louis Bruguès

Duminică, 14 mai, ora 10:00, la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare va avea loc Sfânta Liturghie Arhierească celebrată de către Preasfințitul Vasile Bizău împreună cu Mons. Jean-Louis Bruguès, care va rosti și cuvântul de învățătură.

Biroul eparhial de presă

CONFERINŢA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA Str. Diligenţei nr. 24, sector 3, 031555 – Bucureşti Tel. / Fax +40 31 4361250 e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Cluj-Napoca, 79/04.05.2017

Conferința Episcopilor Catolici din România doreşte să atragă atenţia credincioşilor catolici asupra pericolului reprezentat de proliferarea sectelor şi grupurilor spirituale ce fac parte, în cele mai multe cazuri, din bine-cunoscutul curent New Age. Folosind concepte cu rezonanţe creştine (de ex: „energie cristică”),  și în același timp practici tipice magiei și spiritismului, acestea dezvoltă o spiritualitate confuză și egocentrică, prin recursul la așa-zișii „îngeri” sau „ghizi spirituali”, ce ar trebui să dăruiască o iluminare și o vindecare prin intermediul unor vag definite „forțe universale”. Respectivele grupări manipulează de fapt conceptele cheie ale creștinismului, într-un sincretism fără consistență.

Spre exemplu, una dintre aceste erori este dată de confuzia dintre natură și har divin, confuzie recurentă în contextul naturalist în care își au originea aceste practici. Negând transcendența unui Dumnezeu personal iudeo-creștin, se divinizează de fapt energiile create, imanente în această lume, și se ignoră totul despre harul supranatural cu adevărat divin.

Impunerea mâinilor, invocarea energiilor sau a spiritelor, asociate cu o remunerație în bani de loc neglijabilă, pe care adeptul trebuie să o plătească în urma acestor repetate inițieri, sunt elementele ce caracterizează o astfel de spiritualitate confuză.

Între curentele mai des întâlnite, Reiki merită o atenție specială, deoarece proliferează în mod special în societatea românească de astăzi, prezentându-se câteodată ca o formare anexă sau complementară medicinei, alteori ca și o metodă la îndemâna oricui pentru obținerea vindecării și a fericirii. De fapt, Reiki este o practică ocultă, care se bazează pe principiile cheie ale magiei:

- invocarea spiritelor lumii astrale, așa-numitele „ființe spirituale” (pe care tradiția creștină le clasează printre spiritele diabolice), în scopul de a exercita alături de acestea puteri de vindecare;

- se susține că omul este o emanație a energiei divine omniprezente, pe orizontul unui misticism naturalist;

- fiind o emanație, omul poate pretinde omnisciența și omnipotența lui Dumnezeu; este suficient să dobândim stăpânirea energiei în care suntem cufundați și de care inițierile succesive ne fac să devenim conștienți.

Suntem, de fapt, în fața unor practici care: a) neagă transcendența divină; b) afirmă divinitatea naturală a omului și, prin urmare, face inutilă recurgerea la un Mântuitor; c) eficacitatea se bazează în întregime pe o alianță cu entități dubioase din lumea astrală, contactate în timpul unui ritual de inițiere ocult.

Pentru binele spiritual al tuturor credincioșilor atragem atenția asupra faptului că este imposibil de conciliat o viață creștină, care se dorește a fi fidelă Revelației (Scriptură, Tradiție și Magisteriu) cu astfel de practici magice.

Comunicatul de presă dat la finalul sesiunii de primăvară a Conferinței Episcopilor Catolici din România transmite și confirmă știrea mult așteptată de către întreaga Biserică Catolică din România și nu numai: „Sfântul Părinte dorește să vină în țara noastră, într-o vizită pusă sub semnul unității”. Acest lucru a fost transmis de către Nunțiul Apostolic la București, Mons. Muary Buendìa, tuturor episcopilor catolici reuniți la Cluj Napoca în perioada 3-5 mai a.c.

La finalul sesiunii plenare, în cadrul conferinței de presă din data de 5 mai, ora 11.00, IPS Ioan Robu (vicepreședinte CER) a afirmat: „Sfântul Părinte a fost invitat din partea Bisericii Catolice, mai exact din partea Conferinţei Episcopilor Catolici din România, de asemenea din partea Preşedinţiei şi suntem informaţi că şi Patriarhia, Patriarhul României, i-a comunicat Sfântului Părinte că este aşteptat în România. Aşa încât nu ştim când va veni, dar suntem aproape siguri că Sfântul Părinte va veni anul viitor”. De asemenea, despre momentul mult-așteptat al beatificării Episcopilor martiri ai Bisericii Greco-Catolice, în cadrul aceleiași conferințe de presă, IPS Robu a declarat: „Noi credem că Suveranul Pontif va fi de acord să facă această beatificare odată cu vizita în România. Dacă sunt eventuale întârzieri în procesul de pregătire a beatificării, acestea pot fi grăbite”.  

În aceste zile, atenția Ierarhilor s-a mai îndreptat spre subiecte precum familia și educația tineretului. ‹‹În dorinţa de a apăra şi promova adevărul despre căsătorie şi familie, episcopii au reafirmat, într-o scrisoare deschisă, necesitatea revizuirii art. 48, alin. 1 din Constituția României. Ierarhii reiterează, astfel, „că înlocuirea termenului soţi din actuala Constituţie cu sintagma un bărbat şi o femeie reflectă cu mai mare claritate modul de înţelegere a ceea ce este căsătoria creştină şi familia în România”››. În ce privește tineretul, s-a vorbit despre grupurile organizate de tineri ce activează în interiorul Bisericii (cercetași, asociații de acțiune catolică), precum și despre participarea „delegaţiei României la Simpozionul organizat la Barcelona, în luna martie a.c., în vederea pregătirii Sinodului despre tineri, convocat de Papa Francisc, care se va desfăşura în 2018, având ca temă: Tinerii, credința și discernământul vocațional”, citim în comunicatul final, semnat de Pr. Francisc Ungureanu, secretar general CER.

În ce privește Educația, s-a vorbit despre importanța dialogului deschis cu reprezentanții Statului pe teme ce privesc „predarea religiei în școală, statutul liceelor teologice, învățământul confesional, examenul de Bacalaureat, unele aspecte legate de structura anului școlar și de respectarea zilelor de sărbătoare religioasă, consiliul de administrație din unitățile de învățământ preuniversitar etc”.

„Un alt subiect abordat de episcopi, aflat mereu pe agenda de lucru a CER şi rămas încă nerezolvat, a fost cel referitor la retrocedarea bunurilor care au aparţinut Bisericii”, citim în acelaș comunicat CER. De asemenea, în această sesiune, a avut loc și o analiză a rapoartelor de activitate a Confederaţiei Caritas România, a Asociației Medicilor Catolici din România şi a Operelor Misionare Pontificale din România.

Următoarea sesiune plenară a Conferinței Episcopilor Catolici se va desfăşura la Iași, în perioada 18-20 septembrie 2017.

Conferinţa Episcopilor din România îi reuneşte pe toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România şi exprimă unitatea Bisericii locale şi uniunea intimă cu urmaşul lui Petru, Sfântul Părinte. Episcopii catolici din România se întrunesc de două ori pe an în sesiune ordinară, primăvara şi toamna.

Biroul eparhial de presă