Miercuri, 25 Decembrie 2024

Papa Francisc: Domnul să ajute familiile să-și regăsească adevărata afecțiune în aceste timpuri grele

La Sfânta Liturghie celebrată luni, 16 martie 2020, în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului, papa Francisc a îndemnat la rugăciune pentru ca Dumnezeu să ajute familiile să-și regăsească adevărata afecțiune în aceste timpuri grele. La omilie, pontiful a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei și a pus accentul pe necesitatea de a accepta simplitatea lui Dumnezeu pentru a nu cădea în mândrie.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă

16 martie 2020 – Vatican News. ”Să ne rugăm în continuare pentru cei bolnavi. Mă gândesc la familii, închise [în casă], cu copiii care nu pot merge la școală, poate părinții nu pot ieși, iar unii se află chiar în carantină. Domnul să-i ajute să descopere noi forme, noi expresii de iubire, de coexistență în această situație nouă. Este o ocazie frumoasă pentru a regăsi adevăratele afecțiuni prin fantezia din familie. Să ne rugăm pentru familie, pentru ca relațiile din familii în acest moment să înflorească mereu pentru bine”. Este îndemnul cu care papa Francisc a început Sfânta Liturghie celebrată în dimineața de luni, 16 martie 2020, în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta, făcând referință la condiția de viață a familiilor care nu pot ieși din casă din cauza epidemiei de Coronavirus.

Ca și în zilele precedente, celebrarea euharistică a fost transmisă în streaming, aceeași procedură fiind urmată și în zilele următoare pentru a-și manifesta apropierea față de credincioșii care nu pot participa personal la Sfânta Liturghie din cauza stării de urgență sanitară pentru pandemia de COVID-19.

La omilia Sfintei Liturghii, făcând un comentariu la lecturile biblice ale zilei – în cea de-a treia săptămână de Post – papa a pus accentul pe necesitatea acceptării simplității lui Dumnezeu pentru a nu cădea în păcatul mândriei.

Atât în prima lectură (2 Regi 5,1-15) cât și în Evanghelie (Luca 4, 24-30), a remarcat papa, ”există o atitudine care atrage atenția, o atitudine omenească, dar una care nu este tipică spiritului bun: mânia. Locuitorii din Nazaret au început să-l audă pe Isus, le plăcea cum vorbește, dar apoi cineva a spus: ”Dar acesta la ce universitate și-a făcut studiile? Acesta este fiul Mariei și al lui Iosif, el a fost tâmplar. Ce are el să ne spună?” Iar poporul s-a indignat și această mânie îi duce la violență. Acel Isus, pe care îl admirau la începutul predicii, este acum alungat afară ca să-l arunce de pe munte”.

Generalul sirian Naaman, despre care se vorbește la prima lectură, era un om bun, chiar deschis credinței, dar când profetul Ezechiel îl trimite să se scalde de șapte ori în râul Iordan, a fost cuprins de mânie. El își închipuia că profetul va ieși, va invoca numele lui Dumnezeu, va pune mâna pe partea bolnavă a corpului și îl va elibera de lepră. Nu erau oare la Damasc râuri mai bune decât toate apele Israelului? S-a întors și a plecat furios, plin de mânie. ”Și la Nazaret”, a spus papa, ”era lume bună, dar ce este în spatele acestor oameni buni care îi duce la această atitudine de indignare, iar la Nazaret, chiar mai rău, la violență”?

Papa Francisc: «Atât oamenii din sinagoga de la Nazaret cât și Naaman se gândeau că Dumnezeu ar trebui să se arate numai de o manieră extraordinară, prin lucruri ieșite din comun; că Dumnezeu nu putea să lucreze prin lucrurile normale ale vieții, în simplitate. Ei disprețuiau ce era simplu. Ei se indignau pe lucrurile simple, le disprețuiau. Iar Dumnezeul nostru ne face să înțelegem că El lucrează întotdeauna în simplitate. În simplitatea casei din Nazaret, în simplitatea muncii de fiecare zi, în simplitatea rugăciunii... Lucrurile simple. În schimb, spiritul lumesc ne conduce spre vanitate, spre aparențe și amândouă sfârșesc în violență. Naaman era foarte educat, dar trântește ușa în fața profetului și pleacă. Violență, un gest de violență. Lumea din sinagogă începe să se înfierbânte, se înfierbântă și ia decizia de a-l ucide pe Isus, dar fără să-și dea seama, și îl dau afară ca să-l arunce jos. Mânia este o ispită urâtă care duce la violență.»

Papa a povestit că a văzut zilele trecute un video pe telefonul mobil cu un bloc de locuințe aflat în carantină și un tânăr care voia să iasă. Când  gardianul i-a spus că nu are voie, tânărul l-a luat la bătaie cu mânie, cu dispreț, spunându-i: ”Cine ești tu, negrule, ca să mă oprești pe mine?”. ”Mânia”, a reluat papa, ”este atitudinea celor mândri, dar a celor mândri săraci, a celor mândri cu o sărăcie interioară urâtă, a celor mândri care trăiesc numai cu iluzia de a fi mai mult decât sunt. Este o categorie spirituală, lumea care se mânie: mai mult, de multe ori această lume are nevoie să se mânie, să se indigneze pentru a se simți persoană”.

Papa Francisc: «Acest lucru ni se poate întâmpla și nouă. ”Scandalul farisaic”, îl numesc teologii: să mă scandalizez de lucrurile care sunt simplitatea lui Dumnezeu, de simplitatea celor săraci, de simplitatea creștinilor, ca și cum ar spune: ”Dar acesta nu este Dumnezeu. Nu, Dumnezeul nostru este mai cult, este mai înțelept, este mai important. Dumnezeu nu poate să lucreze într-o asemenea simplitate”. Iar mânia te duce la violență: la violența fizică, dar și la violența bârfelor, care ucide la fel ca cea fizică. Să ne gândim la aceste două treceri, la acești doi pași: mânia oamenilor din sinagoga de la Nazaret și mânia lui Naaman, pentru că nu înțelegeau simplitatea Dumnezeului nostru.»

Sursa: www.vaticannews.va/ro

 

 

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.