Marți, 24 Decembrie 2024

Pandemia și... acele întrebări despre Dumnezeu, la audiența generală a Papei Francisc

„Ce face Dumnezeu în fața suferințelor noastre? Unde este atunci când toate merg prost? De ce nu rezolvă degrabă problemele noastre?” La cateheza audienței generale de miercuri, 8 aprilie 2020, papa Francisc a abordat întrebările pe care mulți oameni și le pun în contextul pandemiei de Coronavirus. Pontiful începe riturile triduum-ului pascal, care se vor desfășura pentru prima dată fără participarea credincioșilor.

Evanghelia ne spune că Dumnezeu nu este suma așteptărilor noastre, înmulțite la infinit. El este diferit și s-a revelat pe deplin pe cruce, adevărata ”catedra lui Dumnezeu”. Cu o reflecție despre întrebările omului în contextul pandemiei de Coronavirus și adevăratele trăsături ale lui Dumnezeu, revelate prin patima, moartea și învierea lui Isus, papa Francisc a continuat seria catehezelor din cadrul audiențelor generale de miercuri. În Săptămâna Sfântă, papa a prezentat pătimirea lui Isus ca răspuns al lui Dumnezeu la întrebările care au frămânat inima omului dintotdeauna, dar mai ales în actualul context al unei pandemii de proporții planetare.

Audiența generală s-a desfășurat încă o dată în biblioteca biroului papal din Palatul Apostolic, așadar, fără participarea romanilor și a pelerinilor. Lipsa credincioșilor va marca adânc și celebrarea riturilor pascale din acest an, pe care papa Francisc le prezidează la Altarul Catedrei din interiorul bazilicii vaticane începând cu Sfânta Liturghie a Cinei Domnului, în seara de mâine, 9 aprilie, Joia Sfântă.

Vă oferim aici, în traducere de lucru, cateheza papei Francisc de miercuri, 8 aprilie 2020, miercuri în Săptămâna Sfântă:

«Dragi frați și surori, bună ziua!

În aceste săptămâni de neliniște din cauza pandemiei care face omenirea să sufere atât de mult, printre numeroasele întrebări pe care ni le punem, pot fi unele legate de Dumnezeu: ce face în fața durerii noastre? Unde este atunci când toate merg prost? De ce nu rezolvă degrabă problemele noastre? Sunt întrebări pe care ni le punem despre Dumnezeu.

Ne ajută relatarea Pătimirii lui Isus, care ne însoțește în aceste zile sfinte. Chiar și acolo, în realitate, se condensează atâtea întrebări. Lumea, după ce i-a făcut lui Isus o primire triumfală la Ierusalim, se întreba dacă avea să elibereze, în sfârșit, poporul de dușmanii săi (cf. Luca 24,21). Se așteptau la un Mesia puternic și triumfător prin sabie. În schimb, ajunge unul blând și smerit cu inima, care cheamă la convertire și la milostivire. Și tocmai mulțimea, care înainte îi aclamase, acum strigă: ”Să fie răstignit!” (Matei 27,23). Cei care îl urmau, rușinați și înspăimântați, îl părăsesc. Ei se gândeau: dacă aceasta este soarta lui Isus, înseamnă că nu El este Mesia, pentru că Dumnezeu este tare, Dumnezeu este invincibil.

Dar dacă mergem mai departe să citim relataea Pătimirii, găsim un fapt surprinzător. Când Isus moare, centurionul roman – care nu era credincios, nu era evreu, ci păgân - care l-a văzut suferind pe cruce, care l-a auzit iertându-i pe toți, care a atins cu mâna iubirea sa nemărginită, mărturisește: ”Cu adevărat, acest om era Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 15,39). Spune contrariul celor spuse de ceilalți. Spune că Dumnezeu este acolo, că este Dumnezeu cu adevărat.

Să ne întrebăm astăzi: care este chipul adevărat al lui Dumnezeu? De obicei, noi proiectăm asupra Lui ceea ce suntem, la puterea cea mai mare: succesul nostru, simțul nostru de dreptate și chiar indignarea noastră. Dar Evanghelia ne spune că Dumnezeu nu este așa. Este diferit și nu puteam să-L cunoaștem prin puterile noastre. De aceea, El s-a făcut aproape, a venit în întâmpinarea noastră și chiar la Paște s-a revelat pe deplin. Și unde s-a revelat pe deplin? Pe cruce. Acolo învățăm trăsăturile feței lui Dumnezeu. Să nu uităm, frați și surori, că crucea este catedra lui Dumnezeu. Ne va prinde bine să ne oprim ca să ne uităm la Crucifix în tăcere și să vedem cine este Domnul nostru: este Cel care nu arată cu degetul împotriva nimănui, nici chiar a celor care îl răstigneau, ci își deschide larg brațele pentru toți; Cel care nu ne strivește cu gloria sa, ci se lasă despuiat pentru noi; Cel care nu ne iubește cu vorba, ci ne dă viața în tăcere; Cel care nu ne constrânge, ci ne eliberează; este Cel care nu ne tratează ca pe străini, ci ia asupra sa răul nostru, păcatele noastre. Ca să ne eliberăm de prejudecățile referitoare la Dumnezeu, să privim Crucifixul. Apoi, să deschidem Evanghelia. În aceste zile, [fiind] cu toții în carantină și acasă, închiși, să luăm acestea două în mână: Crucifixul, să-l privim bine, și să deschidem Evanghelia. Aceasta va fi pentru noi, să spunem astfel, ca o mare liturgie domestică, pentru că în aceste zile nu putem să mergem la biserică. Crucifixul și Evanghelia!

În Evanghelie citim că, atunci când lumea merge la Isus ca să-L facă rege, de exemplu, după înmulțirea pâinilor, El pleacă de acolo (cf. Ioan 6,15). Iar când diavolii vor să dezvăluie maiestatea sa dumnezeiască, El îi reduce la tăcere (cf. Marcu 1,24-25). De ce? Pentru că Isus nu vrea să fie înțeles greșit, nu vrea ca oamenii să-L confunde pe Dumnezeul cel adevărat, care este iubire smerită, cu un zeu fals, un zeu mundan care dă spectacol și se impune prin forță. Nu este un idol. Este Dumnezeu care s-a făcut om, ca fiecare dintre noi, și se exprimă ca om, dar cu puterea dumnezeirii sale. În schimb, când este proclamată solemn în Evanghelie identitatea lui Isus? Atunci când centurionul spune: ”Cu adevărat, era Fiul lui Dumnezeu”. Este spus acolo, imediat cum și-a dat viața pe cruce, pentru că de acum nu se mai poate greși: se vede că Dumnezeu este atotputernic în iubire, nu în alte feluri. Este natura sa, așa este El. El este iubire.

Tu ai putea să obiectezi: ”Ce să fac cu un Dumnezeu atât de slab, care moare? Prefer un Dumnezeu tare, un Dumnezeu puternic”. Dar puterea acestei lumi trece, în timp ce iubirea rămâne. Numai iubirea păzește viața pe care o avem, pentru că îmbrățișează slăbiciunile noastre și le transformă. Iubirea lui Dumnezeu este cea care, la Paști, a vindecat păcatul nostru prin iertarea sa, care a făcut din moarte o trecere de viață, care a schimbat teama noastră în încredere, angoasa noastră în speranță. Paștele ne spune că Dumnezeu poate să schimbe totul în bine. Că împreună cu El putem, cu adevărat, să avem încrederea că totul va fi bine. Iar aceasta nu este o iluzie, pentru că moartea și învierea lui Isus nu sunt o iluzie, ci un adevăr! Iată de ce, în dimineața Învierii, ni se spune: ”Nu vă temeți!” (cf. Matei 28,5). Iar întrebările tulburătoare despre rău nu dispar dintr-o dată, dar găsesc în Cel înviat temelia trainică ce ne permite să nu naufragiem. 

Dragi frați și surori, Isus a schimbat istoria făcându-se aproape de noi și, oricât ar fi marcată în continuare de rău, a făcut din ea istoria mântuirii. Jertfindu-și viața pe cruce, Isus a învins chiar moartea. Din inima deschisă a Celui răstignit, iubirea lui Dumnezeu ajunge la fiecare dintre noi. Noi putem schimba istoria vieților noastre apropiindu-ne de El, primind mântuirea pe care ne-o oferă. Frați și surori, să-i deschidem toată inima în rugăciune, în această săptămână, în aceste zile, [luând] Crucifixul și Evanghelia. Nu uitați: Crucifixul și Evanghelia: liturgia domestică aceasta va fi. Să-i deschidem toată inima în rugăciune, să lăsăm ca privirea lui să se așeze asupra noastră și vom înțelege că nu suntem singuri, ci iubiți, pentru că Domnul nu ne părăsește și nu uită de noi. Niciodată. Cu aceste gânduri, vă doresc o Sfântă Săptămână și un Sfânt Paști!»

După cateheză, papa a adresat un cuvânt special credincioșilor de limba italiană, cu precădere grupurilor care ar fi vrut să fie prezente în această zi. Printre acestea, a spus pontiful, erau și studenții din diferite țări ”care participă virtual la întâlnirea UNIV 2020”: ”Dragi studenți”, a spus Sfântul Părinte, ”vă urez ca această Săptămână Sfântă să fie pentru toți o ocazie providențială de a întări relația voastră personală cu Isus și credința voastră în El, răstignit și înviat”.

Adresând, în fine, nelipsitul salut pentru tineri, bolnavi, vârstnici și soții recent căsătoriți, papa a spus că ”Pătimirea Domnului, care culminează în triumful glorios al Paștelui”, să constituie pentru fiecare ”izvorul speranței și al mângâierii în clipele de încercare”.

Primiți la final Binecuvântarea apostolică a papei Francisc, invocată miercuri, 8 aprilie 2020, în biblioteca Palatului Apostolic, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

Sursa:vaticannews.va/ro

 

 

 

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.