Miercuri, 25 Decembrie 2024

Pe urmele delegaţilor maramureşeni ai Marii Uniri de la 1918 (3)

Studiu de caz: Atanasie Demian, av. dr. Selegean Vasile şi Demetriu Cânţa (continuare din Graiul Maramureşului nr. 8410 de miercuri 6 decembrie 2017,  p. 5  şi nr. 8422 de miercuri 20 decembrie 2017,  p. 5).   

Continuând seria delegaţilor la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, prezentăm în acest număr alte 3 personalităţi „uitate” ale Bisericii Române Unite cu Roma: Atanasie Demian, av. dr. Selegean Vasile şi Demetriu Cânţa.

1) Istoriografia a făcut confuzie între două personaje cu acelaşi nume, născute în aceeaşi regiune însă la date diferite şi având destine diferite. Este vorba de preotul Atanasie Demian şi de ţăranul înstărit Atanasie Demian din Negreia. Cred că se cuvine o binemeritată corecţie istorică şi o lămurire potrivit căreia participantul la mişcarea memorandistă şi delegatul Cercului Electoral Şomcuta Mare la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 a fost ţăranul proprietar din Negreia şi nu preotul din Negreşti. Totuşi pentru o mai bună cunoaştere a lucrurilor precizăm că preotul Atanasie Demian s-a născut la 15 ianuarie 1860, în comuna Şişeşti în familia preotului Andrei Demian şi a Luizei Demian (născută Bud), fiind unul din cei şapte copii ai familiei. După studiile primare şi gimnaziale absolvite la Baia Mare a urmat, asemenea celorlalţi băieţi ai familiei, cursurile Academiei Teologice din Blaj, iar după absolvire a activat timp de 18 ani ca profesor secundar la Gherla, devenind şi profesor emerit de teologie specializat pe disciplinele istorie ecleziastică şi drept canonic. S-a căsătorit cu Aloisa Bud, fiica preotului Ioan Bud din Sat-Şugatag, după care este hirotonit preot şi se transferă la Negreşti, unde va păstori timp de 35 de ani, până în 29 aprilie 1929, când se stinge din viaţă.

Personajul cheie al demersului nostru rămâne însă ţăranul înstărit Atanasie (Atanasiu) Demian din Negreia. S-a născut în familia judelui comunal George Demian, care era şi prim-curatorul bisericii greco-catolice din Negreia. Urmează cursurile şcolii confesionale din localitate şi mai apoi o clasă de liceu şi un an de şcoală profesională. Spirit practic, un bărbat frumos, cu o alură impozantă, Atanasie se va ocupa de afacerile familiei devenind proprietarul unei averi estimate la peste 100 ha de teren şi a unei ferme de animale foarte mari pentru acea vreme. Se pare că a fost căsătorit de 4 ori, a avut 8 copii dintre care cei mai cunoscuţi rămân Adrian, fost director al Conservatorului din Satu Mare şi Demian Tit, fost primar al Sătmarului. Atanasie s-a implicat de la bun început în activitatea naţională alături de pr. dr. Vasile Lucaciu fiind unul din cei 300 de memorandişti care de deplasează la Viena în 1892. Va lua parte activă la organizarea PNR-ului din regiunea Şomcuta Mare alături de av. dr. Nicolae Nilvan şi Ioan Şerb şi va colabora îndeaproape şi cu George Pop de Băseşti şi cu av. dr. Teofil Dragoş. În 1906 este ales membru în comitetul director al Institutului de Credit şi Economi Aurora, iar în 1918 este ales delegat al Cercului Electoral Şomcuta Mare la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Întors acasă de la Alba Iulia, este urmărit de autorităţi pentru activitatea politică, dar, susţinut puternic de locuitorii din regiune, îşi va continua activitatea naţională până la moartea sa, în 1929, la vârsta de 70 de ani.

2) În acest an se împlinesc 144 de ani de la naşterea şi 87 de ani de la decesul prematur ale avocatului dr. Selegean Vasile.  Acesta s-a născut în localitatea Tresnea, jud. Sălaj, pe 25 martie 1874. Școala primară o urmează în satul natal, iar studiile universitare, la Budapesta la Facultatea de Drept, pe care o termină cu rezultate foarte bune, obţinând aici atât licenţa cât şi doctoratul în drept, precum şi atestatul de a profesa avocatura. Activitatea de avocat şi-o desfăşoară, în cea mai mare parte la Seini. În anul 1917, în timpul Primului Război mondial, se înregimentează ca voluntar în armata română. La Seini începe o bogată colaborare cu Iuliu Maniu, George Pop de Băseşti şi Vasile Lucaciu, cu protopopul greco-catolic de Satu Mare Aurel Dragoş şi cu preotul greco-catolic de Seini Mihail Berinde. Se va ocupa de organizarea Partidului Naţional Român din regiune, fapt pentru care a fost ales să reprezinte Cercul Electoral Baia Mare, alături de canonicul Alexandru Breban, avocatul Teofil Dragoş, Alexiu Pocol, Bohăţiel Alexandru, avocatul Tibil Ioan etc. la Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918. După realizarea idealului naţional din 1918, îşi continuă activitatea de avocat la Seini până în decembrie 1931 când se stinge din viaţă la numai 57 de ani.

3) Un alt reprezentant de seamă la Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia şi fiu al Bisericii Române Unite a fost Demetriu Cânţa, Acesta s-a născut în localitatea Tăuţii de Sus, acolo unde şi-a început şi studiile primare. Nu se cunoaşte cu exactitate unde şi-a continuat studiile, dar se ştie că a deţinut foarte mult teren agricol, fiind proprietar. Activ şi pe tărâm politic, prieten apropiat a lui Ioan Raţiu şi pr. dr. Vasile Lucaciu, Demetriu se implică în lupta memorandistă, făcând parte din grupul celor 300 de memorandişti care se deplasează la Viena în 1892 pentru a-i înmâna împăratului Franz Josef doleanţele românilor. Luat în vizor de autorităţile vremii şi intimidat, Demetriu Cânţa devine tot mai activ şi se implică în viaţa politică din zonă fiind un susţinător şi organizator al Partidului Naţional Român (PNR) din regiune, drept pentru care este ales delegat al Cercului Electoral Baia Mare la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918. După revenirea la Baia Mare rămâne ancorat în viaţa politică locală precum şi în cea religioasă, fiind şi un susţinător al bisericii din localitate şi un colaborator apropiat al preotului greco-catolic Alexandru Pascha. Şi-a continuat activitatea politică alături de cea de proprietar de pământ până în 16 august 1942 când se stinge din viaţă, lăsând în urmă o frumoasă pildă de curaj şi patriotism.

 pr. Ioan TÎMBUŞ

Centrul Universitar Nord Baia Mare

(Articol apărut în ziarul Graiul Maramureșului din data de 10 ianuarie 2018, p.5)

 

 

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.