Studiu de caz: protopopul Iosif Pataki, Alexiu Pocol

(continuare din Graiul Maramureşului: nr. 8410 de miercuri 6 decembrie 2017, p. 5; nr. 8422 de miercuri 20 decembrie 2017, p. 5; nr. 8434 de miercuri 10 ianuarie 2018 p. 5.)

Continuând seria delegaţilor la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, prezentăm în acest număr alte 2 personalităţi ale Bisericii Române Unite cu Roma: protopopul Iosif Pataki şi Alexiu Pocol.

1) Protopopul greco-catolic Iosif Pataki s-a născut la data de 20 martie 1872 la Vezendiu (azi jud. Satu Mare), fiind unul din cei 11 copii ai familiei George Pataki şi Maria (n. Filep). Părinţii sunt sfătuiţi de preotul greco-catolic al satului, Ioan-Silviu Sălăgeanu, şi de învăţătorul Vasile Kiss, ca atât Iosif, cât şi fratele său mai mic Iuliu Pataki, să-şi continue studiile după cele primare, absolvite în satul natal, la liceu din Oradea, pe care Iosif le finalizează în 1892. Urmează cursurile facultăţii de teologie de la Strigonium (în maghiară Esztergom) până în 1896, după care se căsătoreşte cu Carolina Lazăr fiica preotului Gavril Lazăr (1873-1929) paroh în Sânlazăr. După căsătorie este hirotonit preot la data de 8 mai 1898 de către episcopul Mihail Pavel şi trimis mai întâi ca învăţător şi „cooperator” la Sanislău unde rămâne până în anul 1907 când este numit paroh în satul Săsar lângă Baia Mare, ca mai apoi să i se încredinţeze şi misiunea de protopop al districtului protopopesc Ardusat. Se implică în viaţa politică alături de membrii PNR, făcând parte în anul 1909 din grupul de iniţiativă care a constituit în comitatul Sătmar acest partid. Cunoscut în regiune drept colaborator şi prieten a lui Vasile Lucaciu, Alexandru Breban şi George Pop de Băseşti, este desemnat delegat de drept la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 din calitatea de protopop al districtului Ardusat. După crearea PNŢ continuă şi activitatea politică alături de Iuliu Maniu şi de acest partid. La finele lui august şi începutul lui septembrie 1928, protopopul Iosif Pataki revine la Sanislău în calitate de paroh I şi protopop de Eriu şi administrator al districtului Văşad. La Sanislău slujeşte până la pensionare. La parohia din Săsar devine membru fondator al ASTREI, iar după reîntoarcerea la Sanislău, în 1928, îşi continuă activitatea în cadrul ASTREI, în calitate de preşedinte al acesteia până în 1942, dar şi de membru fondator aici a unei bănci româneşti, Banca „Arina”. Pentru meritele sale deosebite în plan pastoral și cultural, a fost numit protopop emerit şi asesor al extractoratului diecezan. Se stinge din viaţă în anul 1952, fiind înmormântat la Oradea.

2) Una dintre personalităţile cele mai interesante ale momentului Unirii de la 1918 ce a reprezentat cercul electoral Baia Mare în calitate de delegat ales, în jurul căruia imaginarul şi realul coexistă fiind destul de greu de separat, o reprezintă Alexiu Pocol, un personaj complex şi dinamic, uneori controversat dar şi respectat, norocos dar şi ghinionist, altruist, dar şi gata să valorifice oportunităţile timpului. Alexiu Pocol provenea dintr-o veche familie nobiliară românească înnobilată pe le sfârşitul secolului XVI de către Sigismund Báthory, dar numele familiei pare să fi fost cunoscut de pe vremea lui Matei Corvin. Alexiu s-a născut în 1871 în familia lui Ioan Pocol ce era crâsnic în biserica greco-catolică din Letca. Îşi începe studiile în satul natal, apoi cele gimnaziale şi liceale la Preparandia din Gherla şi la Blaj, devenind învăţător confesional. În 1892, ca tânăr învăţător înfiinţează şcoala confesională de pe Valea Borcutului cu sprijinul unor familii bogate din regiune şi cu asentimentul Episcopiei Unite de la de Gherla. Se căsătoreşte cu o nepoată a mitropolitului Vancea de Buteasa, al cărei prim soţ fusese un întreprinzător în domeniul mineritului şi se stinsese destul de tânăr din viaţă, iar soţia sa rămasă văduvă se va căsători cu Alexiu, fapt ce îl va propulsa pe tânărul dascăl într-un domeniu cu totul nou pentru el, lumea afacerilor în domeniul minier. Descoperă un filon bogat în aur ceea ce îl va introduce în lumea aristocraţiei transilvănene. În 1905 îl vizitează savantul Nicolae Iorga, care îşi şi aminteşte despre această vizită în lucrarea: Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească. O legendă spune că Alexiu oferă cu titlu gratuit 2 kg de aur pentru confecţionarea coroanelor regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Se implică activ în acţiuni sociale şi caritabile susţinând material tineri dornici de studii dar şi activităţi culturale şi politice, contribuie cu resurse financiare şi logistice la construirea noii biserici de pe Valea Borcutului între 1903-1904. A fost membru al PNR, postură din care a ţinut o strânsă legătură cu George Pop de Băseşti, Iuliu Maniu, pr. Alexandru Breban, cu pr. Vasile Lucaciu şi fratele acestuia, Constantin, precum şi cu alţi reprezentanţi de seamă ai acestui partid. Documentele vremii ni-l prezintă şi ca un membru activ al ASTREI, susţinând material organizarea întrunirilor locale dar şi a adunărilor generale ale acesteia. Implicarea în viaţa politică i-a adus de două ori statutul de senator din partea PNR între 1919-1922 iar în mai multe rânduri a fost ales primar al oraşului Baia Mare. A fost un prieten apropiat al episcopilor Iuliu Hossu şla Baia Marei Alexandru Rusu, aducându-şi un aport important la înfiinţarea în 1930 a Episcopiei Greco-Catolice de Maramureş şi a stabilirii sediului acesteia la Baia Mare. Din păcate se stinge din viaţă la numai 64 de ani, în 1935 fiind înmormântat pe Valea Borcutului în cadrul unei ceremonii impresionante la care au participat numeroşi clerici, oameni politici, prieteni şi localnici. După trei ani, în 1938, pe 23 octombrie, episcopul dr. Alexandru Rusu va evoca personalitatea lui Alexiu Pocol cu ocazia sfinţirii cochetei bisericuţe de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, atât din perspectiva omului politic, dar şi a omului religios care a fost Alexiu Pocol. Sper ca în ziua în care „castelul” Alexiu Pocol de pe Valea Borcutului va fi restaurat, măcar una dintre camere să amintească despre eforturile acestei personalităţi în plan social, politic şi religios de afirmare a conştiinţei naţionale şi împlinire a idealului României Mari.

pr. Ioan TÎMBUŞ

Centrul Universitar Nord Baia Mare

(Articol apărut în ziarul Graiul Maramureșului din data de 24 ianuarie 2018, p.5)