Celebrând Sfânta Liturghie în biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, în duminica Mironosițelor (3 mai 2020), Preasfințitul Vasile a încurajat toți credincioșii să privească întotdeauna bucuria pascală care izvorăște din jertfa liturgică, săvârșită în fiecare duminică: în această duminică, a treia de după Paști, mesajul de învingere a morții „vine dintr-un mormânt gol și este acela că viața merge mai departe, că biruința lui Dumnezeu s-a făcut vizibilă, s-a manifestat, s-a arătat oamenilor și că Isus a înviat din morți”.

„Duminica este ziua Domnului, ziua bucuriei, ziua odihnei, ziua comuniunii și celebrarea Liturgică ne aduce aminte cum vestea pascală se reînnoiește de fiecare dată în urechile și în inimile noastre. Suntem în acest timp al așteptării, o așteptare în speranță, un timp al așteptării înspre revenirea la normalitate din punct de vedere al desfășurării activităților. Așteptăm să intrăm în programul obișnuit de reluare a muncii, a activităților sociale și în primul rând, ne gândim la reluarea activităților religioase, în forma de rugăciune comunitară. Așteptăm aceasta cu încredere și cu speranță”.

Două teme ale vieți noastre spirituale: parcurs înspre Cuvântul lui Dumnezeu și bucuria de a trăi în Cuvântul Lui

Preasfințitul Vasile a vorbit în această duminică despre cât este de important să simți bucuria și speranța care provin din credința în Dumnezeu și despre cum această deschidere, deschiderea spre credință, are o incidență reală și imediată în viața noastră, ne influențează modul de a privi viața și moartea, dar și de a trăi evenimentele care se succed unul după altul de-a lungul timpului: „De altfel, viața este un parcurs al fiecăruia dintre noi, este un dar pe care-l trăim printr-un parcurs, mereu de așteptare și reînnoire. Fiecare moment pe care l-am dobândit, fiecare etapă pe care am parcurs-o, ni se deschide mereu înspre viitor pentru o bucurie mai mare. Fără speranță, nu putem privi viitorul cu încredere. Și de aceea, speranța se actualizează întotdeauna în inimile noastre și ea îi însoțește în mod deosebit pe cei care sunt credincioși. Cei care se încred în Dumnezeu, găsesc întotdeauna resurse în sufletul lor să privească în viitor cu optimism. Orice moment, zi, perioadă de încercare, nu este decât un timp care ne face să reflectăm, un timp care, pe de o parte îl înfruntăm așa cum este și purtăm greutatea lui, dar privim, în drumul nostru, spre viitor. Acest viitor ni se deschide luminos, așa cum li s-a deschis femeilor mironosițe de care ne vorbește evanghelia de astăzi (Mc. 15, 43-47, 16, 1-8)”.

Preasfințitul a explicat cum, femeile mironosițe, deși văzuseră cum Isus a fost pus în mormânt și la ușa mormântului a fost așezată o piatră foarte mare, pornesc încrezătoare înspre mormânt spre a-i unge trupul. „Drumul lor spre mormânt este drumul nostru, al fiecăruia, spre viața care ne așteaptă și el este determinat, este configurat de realitatea pe care o avem în suflet. Dacă în inima omului există iubirea pentru Dumnezeu și speranța, dacă există un optimism al vieții, atunci drumul se deschide și în așteptarea unei vești minunate, a unui eveniment neașteptat… Realitatea din jurul nostru este determinată și de privirea pe care o avem noi asupra lumii. Dacă avem o privire optimistă și privim cu încredere în Dumnezeu, atunci realitatea ni se deschide la un moment dat și se realizează în forma așteptată de noi. Dacă în sufletul nostru este doar întuneric și mereu un scepticism, că totul este rău în jurul nostru și în lume… realitatea o trăim cu această apăsare și nu vedem niciun fel de lumină, de speranță pentru viitor. Femeilor mironosițe li se ridică acest dubiu și această piatră de pe inimă pentru că iubirea lor pentru cel pe care l-au slujit, pentru Isus, era mai puternică decât întristarea din momentul morții, pentru că păstrau în inima lor cuvintele Lui, promisiunea Lui”.  În acest moment, intervine dimensiunea credinței, „o dimensiune superioară, care este cu siguranță legată de iubirea și speranța omului”… „Manifestarea lui Dumnezeu ne trece pe fiecare într-un înțeles mai profund al existenței, al trăirii noastre, ne trece într-o dimensiune superioară a legăturii cu El. Nimeni nu poate face această legătură între constatarea că mormântul e gol și credința în Învierea lui Isus, dacă ea nu este darul lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu ne-ar veni în întâmpinare. Mesajul și harul lui Dumnezeu ne deschide mintea să acceptăm lucrarea Lui, să acceptăm propunerea Lui de mântuire”.   

Biroul eparhial de presă