Luni, 15 martie, este prima zi a Postului Paștelui. Preasfințitul Vasile Bizău, în profundă comuniune cu toți preoții și credincioșii Eparhiei, a dorit să transmită tuturor un mesaj de apropiere și îndrumare pentru a trăi cât mai bine această perioadă binecuvântată.  

Redăm mai jos mesajul Preasfințitului:

Dragii mei,

O perioadă liturgică importantă în viața Bisericii și a fiecărui creștin în parte este Postul Mare. Ne apropiem cu pași așezați de începutul acestui timp de har ce ne cheamă la interiorizare și aprofundarea vieții de credință, la bucuria reînnoirii sufletești prin pocăință și convertire, și la generozitatea actelor de caritate care leagă și mai mult oamenii între ei.

Propus ca o perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului, Postul Mare este înainte de toate un parcurs spiritual ce angajează creștinul în dobândirea demnității de care este învrednicit, ucenic al lui Isus, actualizând autenticitatea relațiilor sale cu Tatăl ceresc, cu oamenii, semenii săi și cu bunurile materiale de care este atât de legat.

În multitudinea activităților cotidiene și a ritmului alert al vieții sociale, se prea poate ca omul să resimtă înstrăinarea de sine și puținătatea vieții de credință, redusă adesea la câteva acte exterioare, sau la superficialitatea modului de a se interpreta pe sine însuși în raport cu sensul înalt al chemării sale. Astfel, timpul potrivit al regăsirii de sine și a sensului profund al vieții este tocmai perioada Postului Mare, ce se scurge lin pentru cei ce se angajează în acest parcurs pe durata celor șase săptămâni, la care se adaugă Săptămâna Mare, ca centru originar al participării creștinului alături de Isus la patimile Sale.

Pilonii principali ce susțin acest timp al Postului, care îl fac să fie altfel de timp, sunt rugăciunea, caritatea sau actele de binefacere și asceza, toate împreună contribuind la apropierea omului de Dumnezeu și la regăsirea măsurii juste a eului propriu.

Beneficiem de ajutorul tehnicii digitale ce ne permite să relaționăm ușor, repede și cu cât mai multe persoane, chiar și în același timp. Restricțiile impuse de pandemia de Covid-19 au fost resimțite mai acut și au afectat însăși dorința omului de a relaționa, de a fi aproape și împreună cu ceilalți în deplinătatea ființei sale.

Relația creștinului cu Dumnezeu este fundamentală pentru toate celelalte tipuri de relație, ea influențând modul de raportare la celălalt, la om în general, precum și relația cu bunurile materiale, atât de necesare susținerii vieții și calității ei.

Rugăciunea, personală și comunitară, întreține comuniunea omului cu Dumnezeu și îl pune pe acesta în relația firească a raportului dintre fiu și Tată. De aceea, un parcurs cu folos al Postului Mare presupune și cere practica rugăciunii care să-l facă pe om să guste bucuria întâlnirii cu milostivirea nemăsurată a iubirii lui Dumnezeu. A dedica timp rugăciunii personale presupune de asemenea, actul de voință prin care persoana să caute și să găsească acel moment privilegiat în care omul îi vorbește lui Dumnezeu și se lasă interpelat în intimitatea sufletului său. Împreună cu constanța acelui moment din zi dedicat rugăciunii și perseverenței de a nu renunța, se adaugă persoanei care se roagă și dobândirea virtuții fidelității, atât de necesară în viețuirea sa comunitară, în forma ei familială sau socială.

Parcursul cu folos al Postului Mare cere creștinului actele de binefacere sau caritatea, ca mijloc privilegiat de manifestare a dragostei față de aproapele. Indiferența și nepăsarea față de cel aflat în nevoi, sau într-o situație mai grea decât cea proprie, manifestă o lipsă de iubire față de omul suferind. Tot timpul anului este momentul potrivit pentru împlinirea actelor de caritate, însă perioada Postului ne cheamă la conștientizarea lor și la jertfa necesară pentru a renunța noi înșine la ceva, pentru a oferi și altora. Aceste fapte de milostenie sunt și mai valoroase atunci când oferta este din ceea ce ni se cuvine sau suntem obișnuiți să avem și nu doar din preaplinul avutului propriu sau a ceea ce nu ne mai folosește.

În felul acesta, renunțarea la noi înșine se transformă în asceza necesară regăsirii măsurii potrivite pentru ceea ce este necesar și esențial. Omul are tendința de a supralicita nevoile proprii și de a căuta în bunuri un remediu sau o asigurare a confortului și bunăstării sale, care de cele mai multe ori depășește cu mult nevoia reală. Practica cumpătării la mâncare și la băutură, împreună cu calitatea alimentelor de natură vegetală, se înscriu în această echilibrare a nevoilor omului, iar prin renunțare la anumite alimente, persoana își manifestă supremația libertății interioare care nu se lasă dominată de instincte și plăceri.

Toate aceste practici ale vieții religioase își au finalitatea imediată în dobândirea bunătății sufletești și a creșterii omului în dragoste. Fără acest parcurs spiritual, omul rămâne mai sărac și în cel mai bun caz își păstrează măsura necesară pentru a corespunde demnității sale, însă dinamica vieții obișnuite dovedește de cele mai multe ori, că omul regresează și devine robul propriilor deprinderi.

Postirea nu este doar abținerea de la unele alimente sau înlocuirea unora cu altele, așa cum percepția comună le revendică, ci și renunțarea voluntară la practicile comune, devenite obișnuințe, critici nefondate și judecăți facile, deprinderi care consumă timpul inutil, încercând prin aceste renunțări să se regăsească măsura adevărului și gustul lucrurilor mărunte. De aceea, chemarea specifică a Postului Mare la convertire își are începutul înnoirii în sfânta Taină a Mărturisirii, care îl pune pe om în posibilitatea de a-și schimba mentalitatea și prin urmare, viața.

Doar acela care parcurge un drum poate beneficia de experiența dobândită la capătul acestuia, precum pelerinul ce se minunează și se bucură de ceea ce a văzut și simțit, fără să-și fi închipuit dinainte că ar fi putut să aibă o asemenea experiență.

Isus ne cheamă la împărtășirea liberă a vieții Sale și împreună cu pacea și bucuria vieții promise și dobândite alături de El, resimțim și apăsarea Crucii Sale, fără de care nu se poate ajunge la Înviere.

Vă doresc tuturor un parcurs rodnic și senin al Postului Mare, în bucuria reînnoirii și a creșterii în iubirea Domnului!

+Vasile

episcop