Duminică, 25 august 2019, credincioșii parohiei greco-catolice din Șomcuta Mare au comemorat împlinirea a 30 de ani de la trecerea la Domnul a părintelui Ioan Lazăr, călugăr din ordinul „Societatea lui Isus”. 

„Bunul Dumnezeu ne-a făcut nouă, celor ce suntem locuitori ai acestor meleaguri și în mod special comunității noastre Greco-Catolice, un dar nestemat care dăinuie și va dăinui peste veacuri, pe părintele Ioan Lazăr. Să nu uităm că vom renaște și vom dăinui, rememorând faptele oamenilor lui Dumnezeu, trăind credința lor și urmându-le exemplul”, a afirmat părintele paroh Vasile Butean în introducerea manifestării cu tema „Memorii - Mărturii”.

În discursul său, părintele l-a citat pe Preasfinția Sa Vasile, Episcopul de Maramureș, care, în acest an, în cuvântul său rostit la Schitul de la Stânceni, pe data de 6 august, spunea despre importanța faptului de a fi consolați: ”… Avem nevoie întotdeauna ca cineva să ne încurajeze, să vină cu un cuvânt bun, ca să putem să prindem curaj pentru a merge mai departe”. „Anul acesta am primit cu toții o confirmare și o mângâiere care a adus o mare bucurie pentru Biserica noastră. …de aceea anul acesta am fost consolați cu evenimentul care s-a petrecut la Blaj, în 2 iunie, când Papa Francisc a beatificat pe cei șapte Episcopi Martiri...”.

Un mesaj emoționant, din care reiese imensa prețuire fața de părintele Lazăr a transmis, cu această ocazie și Preafericirea Sa, Cardinalul Lucian Mureșan. În textul său, Cardinalul redă pe scurt o întâmplare legată de hirotonirea în clandestinitate, la Cluj, a unui preot de 33 de ani, în data de 19 decembrie 1964, de către Preasfințitul Ioan Dragomir: „După terminarea ceremoniei, nou creatul preot s-a adresat episcopului consacrator întrebând: „Dacă în situația nou creată ar putea să apară unele probleme mai dificil de rezolvat, cui să mă adresez pentru sfat?” La care, episcopul a răspuns fară ezitare: „Cunoașteți pe părintele iezuit care scurt se prezintă Popa Lazăr? Acestuia să vă adresați toți cei hirotoniți clandestin pentru a cere sfat în probleme de orice natură. Să considerați că este sfatul episcopului vostru!”.

Preasfinția Sa Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, în mesajul trimis, amintește: „L-am întâlnit pentru prima dată în luna februarie 1955, la Gherla, unde erau adunați de către puterea politică toți călugării iezuiți din România, când persecuția era în plină desfășurare. Cel care mi-a predat exercițiile spirituale a fost chiar părintele Ioan Lazăr… . Aducem mulțumire Bunului Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit să-l avem model de viață și păstor sufletesc”.

Cuvîntul de învățătură în cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de părintele Olivo Bosa, SJ, care a evidențiat faptul că misiunea părintelui Ioan a fost întru totul cea a Sfântului Ignațiu: „A face totul pentru mai mare mărirea lui Dumnezeu, căutarea continuă a voinței lui Dumnezeu, a conduce oamenii la un dialog și la o conversație spirituală și personală cu Dumnezeu”. Au fost prezenți, de asemenea, frații iezuiți Vasile și Traian.

Au adus mărturii despre viața și întâlnirile din clandestinitate: părintele Cornel Ardelean -paroh de Sarasău, doamna profesoară Virginia Pogăciaș, domnul profesor Ciurte Simion, domnul Ciceu Ioniță - fiu de preot greco-catolic. Nepotul - profesorul Gheorghe Dod - și unul dintre strănepoți - Mihai Dod - au parcurs mesul vieții din fotografiile expuse. S-a citit din cartea „Rămîi cu noi Doamne”, din articolul scris de către doamna profesoară Rodica Botezatu din Bistrița, care redă un portret al părintelui Ioan Lazăr. Acesta se întâlnea cu șomcutenii în casa mamei sale, doamna profesor Livia Frențiu, unde săvârșea Sfintele Liturghii.

La final s-a celebrat Parastasul, au fost împărțite din partea familiei pliante cu imagini din viața părintelui, iar corul bisericii a intonat Imnul Episcopilor Martiri. 

„Am trăit această manifestare cu mare bucurie și răbdare”: sunt cuvintele scurte și cuprinzătoare prin care părintele paroh și protopop Butean Vasile își exprimă emoțiile trăite cu ocazia evenimentului.

Secretariatul protopopial Somcuta Mare