La Centrul pentru Vârstnici „Sfânta Maria” din parohia Botiz, peste 500 de persoane refugiate din Ucraina au fost cazate de la începutul războiului și până în prezent.

Prin directa implicare a părintelui Huzău Nicolae, care împreună cu doamna preoteasă, Otilia, și întreaga parohie muncesc la primirea persoanelor care fug de război, în special mame cu copii, refugiații găsesc aici un loc sigur, cazare și mâncare pentru zilele în care se opresc la Botiz. Totul se desfășoară sub tutela Asociației Caritas Greco-Catolic Maramureș (director pr. Dunca Gheorghe), care se angajează să plătească dotarea si întreținerea tuturor centrelor eparhiale, precum și mâncarea oferită persoanelor găzduite aici. 

Urmează sărbătoarea Învierii Domnului și am discutat cu părintele Huzău, care ne-a povestit cum anume se pregătesc în acest an pentru cea mai importantă sărbătoare a creștinătății.

TT: Părinte Nicolae, în acest an sărbătoarea Paștelui va fi total diferită pentru familia și comunitatea dumneavoastră. O veți petrece alături de persoanele refugiate, cărora vă implicați activ să le oferiți o casă și de ce nu, o familie. 

Pr. N. Huzău: Într-adevăr, în acest an, sărbătoarea Pascală este una diferită avându-i în mijlocul nostru pe frații noștri din Ucraina. Încercăm să facem ca bucuria Învierii Domnului să fie prezentă și în sufletele persoanelor refugiate. Cunoaștem cu toții recomandarea Mântuitorului nostru Isus Cristos din Joia Mare: după ce a spălat picioarele ucenicilor săi, a adus în lumină recomandarea carității, a slujirii și apropierii de cei aflați în dificultate, cei străini, singuri și vulnerabili.  Această învățătură creștină este un testament pentru noi toți.

TT: Câte persoane rămân de sărbători în centru?

Pr. N. Huzău: Pe perioada sărbătorilor Pascale, centrul găzduiește 60 de persoane, îndeosebi mame si copii.

TT: Ce emoții v-au încercat în cele peste 50 de zile în contact cu persoanele vulnerabile care fug de război?

Pr. N. Huzău:  Încărcătura emoțională prin care trec aceste persoane vulnerabile este una imensă. Copii, mame, tineri cu traume, care au lăsat tot și au fugit cum au putut din calea războiului, încearcă să-și găsească un echilibru spiritual și emoțional. Poveștile lor de viață ne ambiționează pentru a merge mai departe pe acest drum care deseori este dificil pentru că tot acest necaz a fost neprevăzut, luându-ne prin surprindere și pe noi ca și pe toată lumea. Preocuparea noastră a fost și rămâne să le oferim protecția și siguranța de care au atâta nevoie și condiții cât mai generoase. Încercăm să încurajăm și să deschidem noi orizonturi pentru ei, implicându-i în diverse activități  socio-culturale și programe spirituale.

TT: Cum trăiți în acest an Săptămâna Patimilor?

Pr. N. Huzău: Săptămâna Patimilor este acea perioada a anului în care medităm profund la sacrificiul suprem pe care Cristos l-a făcut pentru noi. Trăirile și bucuria Învierii Domnului este cu atât mai mare cu cât rugăciunea noastră este acompaniata de rugăciunea lor pentru că, după cum ne învață Biblia, „Acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Mt 18:20). Am participat mereu împreună la Devoțiunea „Cale Sfintei Crucii”, la Sfânta Liturghie si încet ne pregătim de Sărbătoarea Învierii Domnului.

TT: Participați așadar cu toții la programul specific de Paști, credincioșii din parohie și frații ucraineni.

Pr. N. Huzău: Da, ne unim în rugăciune indiferent de naționalitate. Nevoia de unitate, pace și afecțiune este cea mai profunda și mai de preț nevoie pentru frații noștri din Ucraina. Aceștia răspund pozitiv programului liturgic pe care comunitatea noastră îl are. „Calea Crucii” a fost celebrată împreună pe perioada Postului Mare, iar cele 14 stări (stațiuni) s-au citit alternativ, în română și ucraineană.

TT: Cum veți face efectiv pregătirile de Paști? Doamnele găzduite în structură se implică în bunul mers al lucrurilor?

Pr. N. Huzău: Doamnele și tinerele găzduite și-au exprimat dorința de a da o mână de ajutor voluntarilor noștri. Prin urmare, acestea gătesc, fac curățenie,  amenajarea si plantarea florilor, ne sprijină în orice activitate avem de realizat. E un sentiment minunat de recunoștință pe care toți cei găzduiți și-l exprimă fiecare ajutând atât cat poate.

TT: Cum trăiesc copiii zilele petrecute la centru? Se vede multă voie bună printre ei. Par a fi sprijinul psihic al mamelor.

Pr. N. Huzău: Cu siguranță, copiii sunt cei care ridică moralul familiilor atât de greu încercate. Curtea centrului le permite să se joace în siguranță, aproape de mamele lor. Da, voia bună nu lipsește dintre ei. Împreună cu tinerii parohiei noastre încercăm să găsim activități de recreere pentru aceștia. Curtea bisericii e mereu plină iar zâmbetele, râsetele și buna dispoziție care se citește pe chipurile lor nu fac altceva decât sa ne bucure și să ne dea puterea de a-i sprijini pe mai departe.

TT: Ce poveste v-a rămas cel mai viu întipărită în minte de la începutul conflictului și până azi?

Pr. N. Huzău: Fiecare poveste auzită de-a lungul celor aproape două luni de când sunt în mijlocul nostru este o lecție de viață din care avem multe de învățat. Centrul nostru a găzduit inclusiv o mama cu un copil de câteva săptămâni. Durerea din ochii unei mame speriate aflate în vama, ținându-și copilul în brațe neștiind unde să se adăpostească este de nedescris, iar bucuria ca poți ajuta astfel de persoane este cu adevărat o hrană sufletească, la fel cum este și bucuria că putem să venim în întâmpinarea tuturor fraților și surorilor noștri din Ucraina. Știți cum se spune: „O pâine împărțită are gust mai dulce”... Și chiar are, și pe de-asupra și sporește!

TT: Vă mulțumim frumos pentru aceste relatări de suflet și să dorim multă sănătate și putere de muncă în parohie, precum și în acest demers caritabil în care v-ați implicat din primele momente. Sărbători binecuvântate, în pace și bucurie!

Pr. N. Huzău: Mulțumim frumos pentru gândurile transmise. Va dorim sărbători sfinte, binecuvântate, cu iubire si pace!

Talida Trifoi – Biroul eparhial de presă

Foto: Parohia Greco-Catolică Botiz