După un lung proces de beatificare, care a durat aproximativ 20 de ani, în data de 2 iunie 2019, prezent la Blaj, Papa Francisc i-a beatificat pe cei șapte episcopi greco-catolici, uciși din ură față de credință, in odium fidei, în temnițele comuniste sau prin domicilii forțate. Printre cei șapte fericiți martiri români se numără și Preafințitul Alexandru Rusu, primul Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș, mort în închisoarea din Gherla la data de 9 mai 1963, după 15 ani de pelegrinări prin diferite închisori comuniste.

Ce înseamnă acest lucru pentru noi?

Declararea de către Biserică a unui fericit sau sfânt este în primul rând o bucurie pentru întreaga comunitate creștină deoarece sfinții sunt cei care pururi văd Fața lui Dumnezeu și se bucură de comuniunea sfinților. Ei sunt cei care mijlocesc pentru toți oamenii, indiferent de confesiunea lor, deoarece sfinții sunt ai tuturor. Bucuria este cu atât mai deplină pentru Eparhia de Maramureș, cu cât, de acum înainte, Preasfințitul Alexandru se numără în rândul fericiților declarați de Biserică și este mijlocitorul nostru către Dumnezeu. Toți credincioșii Eparhiei de Maramureș îl pot avea pe Fericitul Alexandru ca mijlocitor, încredințați fiind că rugăciunile adresate lui sunt o mijlocire la Tronul lui Dumnezeu pentru toți oamenii.

Procedura de Beatificare și de Canonizare în Biserica Catolică

Beatificarea este definită în instrucția Sanctorum Mater ca un act prin care Suveranul Pontif, acordă unui creştin catolic decedat, care, urmându-l pe Hristos, și-a sacrificat viața ca martir, titlul de "Fericit" şi permite să i se aducă un cult public de către un grup limitat de credincioşi (de ex., o ţară, o eparhie, un institut de viaţă consacrată). Beatificarea constituie prima etapă spre a deveni sfânt.

Urmează apoi un alt proces, cel de canonizare, în urma căruia, persoana este declarată în mod solem sfântă și este trecută în lista oficială a tuturor sfinților. În urma procesului de canonizare, papa declară în formă definitivă şi solemn că un creştin catolic se află acum în slava cerească, mijloceşte pentru noi la Domnul şi este propus spre a fi venerat în mod public de întreaga Biserică și nu doar de o eparhie sau o țară.

În ce privește procesul de canonizare al episcopilor noștri martiri, acesta va fi unul personal pentru fiecare și nu va mai fi unul colectiv, ca cel de beatificare.

Pentru ca acesta să înceapă, este nevoie ca o persoană să mărturisescă un miracol făcut de unul dintre Episcopii martiri. În momentul în care un credincios observă o schimbare miraculoasă, o vindecare sau alt fapt miraculos care s-a petrecut prin mijlocirea unuia dintre cei șapte fericiți, poate să anunțe cu încredere Episcopia, deoarece se consideră a fi semnul că persoana căreia  s-a rugat se află în Paradis şi că poate şi vrea să-i ajute pe cei de pe pământ.

Minunea se analizează cu mare prudenţă, făcându-se o anchetă diecezană amănunţită, al cărei rezultat se trimite Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Această anchetă - o nouă Positio - asupra minunii trebuie făcută de o comisie de 5 medici; dacă aceştia declară că nu cunosc nici o explicaţie raţională şi ştiinţifică asupra evenimentului, aceasta poate fi considerată ca o posibilă minune. După aceasta, o comisie de 7 teologi examinează presupusa minune, urmând a avea verdictul definitiv în faţa comisiei episcopilor şi cardinalilor a Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

Dacă vine recunoscută minunea, după acelaşi procedeu folosit la beatificare, fericitul este declarat "sfânt" într-o Liturghie publică solemnă de canonizare şi cultul său este extins în întreaga Biserică; se stabileşte, de asemenea, şi o dată în calendarul liturgic general în care se va face memoria acestui nou sfânt.

Biroul de presă

Surse: www.ercis.ro; Instructia Sanctorum Mater

Sfinte Părinte, în numele întregii Biserici Greco-Catolice din România și al tuturor oamenilor de bunăvoire de pe aceste meleaguri, vă adresez cele mai călduroase mulțumiri pentru prezența Sanctității Voastre în mijlocul nostru, și mai ales pentru că ați prezidat Dumnezeiasca Liturghie cu beatificarea celor șapte episcopi ai noștri martiri care au ales cu toții să moară decât să se lepede de credința lor catolică.

Dacă în 1952 veneratul predecesor al Sanctității Voastre, Papa Pius al XII-lea, dorea să "sărute lanțurile celor care, întemnițați în mod nedrept, plâng și suferă pentru atacurile asupra religiei" în România, astăzi acest vis devine realitate: Petru este aici. Pentru a ne întări în credință. Pentru a săruta și a vindeca rănile noastre. Pentru a ne încuraja înspre un elan înnoit printr-o autentică "purificare a memoriei", aici pe Câmpia Libertății, loc istoric al emancipării națiunii noastre.

Sfinte Părinte, noi, creștinii români greco-catolici, nu doar credem în unitate, ci, așa cum afirma Sfântul Ioan Paul al II-lea, primul Pontif care a pășit pe pământul românesc, noi mărturisim prin însăși ființa noastră, „de trei secole, prin sacrificii uneori nemaiauzite” credința noastră în Unitate. Inima Bisericii noastre bate aici la Blaj, o turmă mică situată în periferiile existențiale față de cei mari ai acestei lumi. Aici, Biserica noastră, înflăcărată în rugăciune și în acțiune, îi îmbrățișează  pe cei de pe urmă, pe cei marginalizați, pe cei săraci, exprimându-și vocația sa înnăscută spre solidaritate.

Vă mulțumim, Sfinte Părinte, pentru această bucurie pe care numai Dumnezeu ne-o poate dărui, atunci când îl  celebrăm în Euharistie pe Cel ce ne unește: Isus Cristos, Lumina lumii.

Binecuvântați-ne, Sfinte Părinte, pe noi, Biserica noastră, pe cei bolnavi, pe cei întemnițați, bătrânii, familiile aflate în greutăți, dar și mulții noștri credincioși care trăiesc în diaspora.

Prezența Vicarului lui Cristos astăzi aici la Blaj, ne amintește de gestul simbolic pe care îl manifestăm în celebrarea euharistică - îmbrățișarea păcii, atunci când am schimbat această salutare: "Cristos în mijlocul nostru".

Cardinal

+ Lucian Mureșan

Arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

02 iunie 2019, 13:00

„Învățătorule, cine a păcătuit, că s-a născut orb, el sau părinții lui?” (In 9,2). Această întrebare, pe care discipolii i-o adresează lui Isus, provoacă o serie de reacții și de acțiuni care vor însoți toată pagina evanghelică, dezvăluind și punând în evidență ceea ce cu adevărat orbește inima omului. 

Isus, ca și discipolii săi, îl vede pe orbul din naștere, este capabil să-l recunoască și să-l pună în centru. După ce a declarat că orbirea sa nu era rodul păcatului, amestecă praful pământului cu saliva sa și îi unge ochii; apoi îi poruncește să se spele în piscina Siloe. După ce s-a spălat, orbul își recapătă vederea. Este interesant să remarcăm faptul că minunea este relatată în doar două versete, toate celelalte îndreptând atenția nu spre orbul vindecat, ci spre discuțiile care se nasc de aici. Se pare că viața sa și în mod special vindecarea sa, devin un fapt banal, anecdotic, sau motiv de controversă, chiar de iritare și de neplăcere. Orbul vindecat este mai întâi luat la întrebări de mulțimea nedumerită, apoi de farisei; aceștia îi interoghează și pe părinții săi. Pun la îndoială identitatea omului vindecat, apoi neagă acțiunea lui Dumnezeu, invocând drept scuză faptul că Dumnezeu nu acționează în zi de sâmbătă; ajung până acolo încât pun la îndoială că acel om s-ar fi născut orb.

Toată această scenă și toate discuțiile fac să se întrevadă cât este de greu să se înțeleagă acțiunile și prioritățile lui Isus, care îl pune în centru pe acela care trăia la periferie, mai ales atunci când unul gândește că primatul îl deține „sâmbăta” și nu iubirea Tatălui care vrea să-i mântuiască pe toți oamenii (cf. 1 Tim 2,4); orbul trebuia să conviețuiască nu numai cu propria-i orbire, dar și cu orbirea acelora care îl înconjurau. Astfel sunt împotrivirile și ostilitățile care se nasc în inima omului atunci când în centru, în loc să fie persoanele, sunt puse interesele particulare, etichetele, teoriile, abstracțiile și ideologiile, care, pe unde trec, nu fac altceva decât să orbească totul și pe toți. În schimb, logica Domnului este diferită: departe de a se ascunde în lipsa de acțiune sau în abstracție ideologică, caută persoana, cu chipul său, cu rănile sale și cu istoria sa. Îi vine în întâmpinare și nu se lasă înșelat de discursuri ce nu sunt în măsură să dea întâietate și să pună în centru ceea ce este important cu adevărat.

Aceste ținuturi cunosc bine ceea ce înseamnă suferința oamenilor atunci când greutatea ideologiei sau a regimului este mai puternică decât viața și se pune deasupra a toate, ca normă a vieții înseși și a credinței persoanelor; când capacitatea de decizie, libertatea și spațiul pentru creativitate este redus și de-a dreptul eliminat (cf. Enc. Laudato si’, 108.). Voi ați suferit din cauza discursurilor și acțiunilor bazate pe discreditare, care duceau până la expulzarea și distrugerea aceluia care nu putea să se apere și reduceau la tăcere vocile disonante. Îi avem în minte, în mod deosebit, pe cei șapte Episcopi greco-catolici pe care am avut bucuria să-i proclam Fericiți. În fața persecuției aprige din partea regimului ei au dat dovadă de o credință și de o iubire exemplare pentru poporul lor. Cu mare curaj și tărie interioară, au acceptat să fie supuși la o dură detenție și la tot felul de cruzimi, decât să renege apartenența la iubita lor Biserică. Acești Păstori, martiri ai credinței, au recâștigat și au lăsat poporului român o prețioasă moștenire pe care o putem sintetiza în două cuvinte: libertate și milostivire.

Gândindu-mă la libertate, nu pot să nu remarc faptul că celebrăm această Dumnezeiască Liturghie pe „Câmpia libertății”. Acest loc semnificativ evocă unirea Poporului dumneavoastră care s-a realizat în diversitatea exprimărilor religioase: acest lucru constituie un patrimoniu spiritual care îmbogățește și caracterizează cultura și identitatea națională română. Noii Fericiți au suferit și și-au sacrificat viața, opunându-se unui sistem ideologic tiran și coercitiv în ceea ce privește drepturile fundamentale ale persoanei umane. În acea perioadă de tristă amintire, viața comunității catolice era pusă la grea încercare de regimul dictatorial și ateu: toți Episcopii și mulți credincioși ai Bisericii Greco-Catolice și ai Bisericii Catolice de Rit Latin au fost prigoniți și condamnați la închisoare.

Un alt aspect la moștenirii spirituale a noilor Fericiți este milostivirea. Tenacitatea în a profesa fidelitatea la Cristos era însoțită în ei de o dispoziție la martiriu fără cuvinte de ură pentru prigonitori, față de care au demonstrat o blândețe considerabilă. Este grăitor ceea ce a declarat în timpul închisorii Episcopul Iuliu Hossu: „Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinței pentru ca să dăruim iertarea și a ne ruga pentru convertirea tuturor”. Aceste cuvinte sunt simbolul și sinteza atitudinii cu care acești Fericiți în perioada de încercare au sprijinit poporul lor în a continua să mărturisească credința, fără să cedeze și fără să se răzbune. Această atitudine de milostivire față de torționari este un mesaj profetic, deoarece se prezintă astăzi ca o invitație făcută tuturor să învingem ranchiuna prin caritate și iertare, trăind în mod coerent și curajos credința creștină.

Dragi frați și surori, chiar și astăzi reapar noi ideologii care, într-un mod subtil, încearcă să se impună și să-i dezrădăcineze pe oameni din cele mai bogate tradiții ale lor culturale și religioase. Colonizările ideologice disprețuiesc valoarea persoanei, a vieții, a căsătoriei și a familiei (cf. Exort. ap. postsin. Amoris laetitia, 40) și dăunează, prin propuneri distrugătoare, atee ca și cele din trecut, în mod deosebit tinerilor noștri și copiilor, lăsându-i fără rădăcini din care să poată crește (cf. Enc. Laudato si’, 123-124). Sunt voci care, semănând teamă și diviziune, vor să șteargă și să îngroape cea mai prețioasă moștenire pe care aceste ținuturi au văzut-o născându-se. Mă gândesc, de exemplu, la Edictul de la Turda, din 1586, care sancționa orice fel de radicalism, promovând un act de toleranță religioasă, fiind unul dintre primele cazuri din Europa de acest tip.

Aș dori să vă încurajez să duceți lumina Evangheliei la contemporanii noștri și să continuați să luptați, ca acești Fericiți, împotriva acestor noi ideologii care apar. Să fiți mărturisitori ai libertății și ai milostivirii, făcând să prevaleze fraternitatea și dialogul asupra diviziunilor, incrementând fraternitatea de sânge, care își găsește originea în perioada de suferință în care creștinii, divizați în decursul istoriei, s-au descoperit a fi mai apropiați și mai solidari. Să vă însoțească pe drumul vostru ocrotirea maternă a Preacuratei Fecioare Maria și mijlocirea noilor Fericiți.

Sursa: www.vaticannews.va

Vizita Papei Francisc la Blaj aduce pentru Eparhia de Maramureș o bucurie în plus, întrucât, pe data de 2 iunie, va fi beatificat și primul Episcop al său, Preasfințitul Alexandru Rusu.

Pentru acest eveniment, Eparhia noastră va duce la Blaj o cutie cu pământ preluat din cimitirul de pe Dealul Cărămidăriei din Gherla, cimitir anonim cu gropi comune, unde a fost înmormântat Preasfințitul Rusu, după ce a decedat, pe data de 9 mai 1963, în închisoarea din Gherla.

„În mod normal, această cutie ar fi trebuit să conțină osemintele Preasfințitului Alexandru Rusu, dar, în urma cercetărilor și a testului ADN, care s-au efectuat, s-a demonstrat faptul că mormântul care până acum a fost considerat ca fiind al Primului Episcop de Maramureș, nu aparține, de fapt, acestuia”, ne explică Preasfințitul Vasile Bizău. Atunci când este beatificată o persoană, se expun în timpul ceremoniei moaștele -osemintele și veșmintele- persoanei respective, pentru a putea fi venerate. Dintre cei șapte Episcopi martiri ai Bisericii Greco-Catolice morți sub regimul comunist, sunt doar trei ale căror morminte se cunosc în momentul de față și ale căror oseminte au putut fi prelevate pentru a fi duse la ceremonia de la Blaj: PS Vasile Aftenie, PS Ioan Bălan, PS Iuliu Hosu.

Dat fiind faptul că Eparhia de Maramureș nu le deține pe ale Preasfințitului Rusu, ceea ce va expune în timpul Sfintei Liturghii și a oficiului de beatificare, va fi această cutie - simbol al istoriei noastre spirituale și imagine a ceea ce ne-a rămas spre amintirea primului Episcop al Eparhiei. Istoria a fost vitregă, însă iată că a ajuns momentul recunoașterii din partea Bisericii Universale a meritelor Preasfințitului Alexandru, precum și ale celorlalți episcopi martiri!

La finalul oficiului de la Blaj, cutia se va întoarce în Maramureș și va fi expusă ocazional, în cadrul serilor de veghe și rugăciune, precum și în cadrul altor evenimente eparhiale. 

Biroul de presă

Comunicat

Pelerinii care vor veni la Blaj în data de 2 iunie 2019 cu autocare, microbuze și autoturisme personale, sunt rugați să ajungă la Blaj până la ora 7.

Această solicitare vine în urma măsurilor anunțate în 22 mai 2019 de Primăria Blaj, cu privire la accesul pelerinilor în municipiul Blaj în data de 2 iunie 2019, precum și la cererea forțelor de ordine care au în vedere fluidizarea accesului pelerinilor pe Câmpia Libertății.

Pentru mai multe detalii referitoare la accesul, parcările și restricțiile de circulație în Municipiul Blaj în data de 2 iunie 2019, vă invităm să consultați pagina oficială a evenimentului: papafrancisclablaj.ro

Pr. Cristian Barta

Responsabil cu comunicarea pentru

Vizita Papei Francisc la Blaj

Sursa: papafrancisclablaj.ro

Sunt în toi pregătirile pentru plecarea grupurilor de maramureșeni spre Blaj, unde, pe data de 2 iunie, vor participa la Sfânta Liturghie, precum și la oficiul beatificării celor șapte episcopi martiri. Secretariatul Episcopiei a confirmat primirea biletelor nominale gratuite pentru cei în jur de 6000 de participanți la eveniment. Pe fiecare bilet este scris numele, precum și sectorul și locul în care se va așeza persoana. Grupul din Maramureș va cuprinde și 150 de voluntari, precum și 142 de preoți, iar 75 dintre aceștia vor ajuta la distribuirea Sfintei Împărtășanii. Spre Blaj va porni, de asemenea, un grup de 50 de persoane cu dizabilități, însoțiți de către pr. Irineu Bîrle – starețul mănăstirii din Prislop. Trei persoane din Eparhia de Maramureș sunt implicate în desfășurarea Oficiului Liturgic, fapt pentru care se deplasează periodic la Blaj pentru repetiții.  

Sunt gata eșarfele de culoare albastră, pregătite pentru întreg grupul de pelerini din eparhie, precum și veșmintele preoțești și arhierești croite special pentru eveniment.

Voluntarii vor fi prezenți la Blaj începând cu ziua de sâmbătă, 1 iunie.

Pelerinii se vor deplasa cu mașini personale, microbuze și autocare, iar la intrarea în oraș vor respecta instrucțiunile de acces pe Câmpia Libertății, care apar pe situl dedicat evenimentului: papafrancisclablaj.ro  

Înscrierile sunt pe final și toată lumea va avea acces gratuit pe Câmpia Libertății din Blaj, pe baza biletului nominal și a actului de identitate, în urma unui control de securitate.

Biroul eparhial de presă

Coordonatorii voluntarilor care vor fi implicați în buna desfășurare a vizitei Papei Francisc la Blaj s-au întâlnit vineri, la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Blaj, pentru a pregăti evenimentul din 2 iunie. Zeci de voluntari din toată țara au primit instrucțiuni în acest sens, pe care le vor pune în practică, împreună cu cei peste 500 de voluntari înscriși până acum, în marea lor majoritate tineri, care au dorit să sprijine activ desfășurarea, în bune condiții, a vizitei Suveranului Pontif la Blaj. Voluntarii vor avea tricouri personalizate și vor fi ușor de identificat de către pelerinii care vor avea nevoie de ajutorul lor.

Așa cum a declarat părintele Flavius Florea, coordonatorul voluntarilor pentru vizita Papei Francisc la Blaj, până în prezent s-au înscris 564 de voluntari din întreaga țară, care se vor afla, pe 2 iunie, în toate zonele orașului, cu diverse misiuni: vor îndruma pelerinii spre Câmpia Libertății sau în locurile unde se desfășoară evenimente, vor ajuta persoanele cu dizabilități să aibă acces mai ușor pe Câmpia Libertăți, acolo unde vor forma un cordon pentru delimitarea zonelor, vor fi prezenți în punctele de informare și în parcările amenajate cu această ocazie.

„Există spirit și elan tineresc pentru buna desfășurare a evenimentului, avem și sprijinul Serviciului de Ajutor Maltez, care ne sprijină în privința acordării primului ajutor și sperăm să ducem la bun sfârșit această misiune, pentru care ne punem la dispoziție toate energiile și forțele necesare”, a mai spus părintele Flavius Florea. (http://www.e-communio.ro)

Din Eparhia de Maramureș vor fi prezenți la Blaj 150 de voluntari, coordonați de pr. Angel Zareczki.

Biroul eparhial de presă

Romfilatelia, în parteneriat cu Oficiul Poștal al Statului Vatican, va introduce în circulație vineri, 31 mai 2019, emisiunea comună de mărci poștale România-Vatican 2019. Vizita Apostolică a Papei Francisc în România.

Emisiunea este alcătuită dintr-o coliță valoroasă, a cărei valoare nominală este de 11,50 lei.

După două decenii de la ultima vizită a unui Suveran Pontif în România, un nou Papă va vizita țara noastră în perioada 31 mai – 2 iunie.

Papa Francisc va fi prezent pentru prima dată în „Grădina Maicii Domnului”, așa cum a fost numită România de către Papa Ioan Paul al II-lea în Vizita Apostolică din luna mai a anului 1999. La vremea aceea, România nu era membră a Uniunii Europene, dar vizita Papei s-a desfășurat sub semnul unității, plasând România în atenția mass-mediei internaționale.

În fața Catedralei Patriarhale, Patriarhul Teoctist îi mărturisea Suveranului Pontif că îl primește „pe această vatră de lumină a neamului românesc, martori având, alături de noi, ierarhii, clerul și poporul de față. În persoana Sanctității Voastre, primim și cinstim Biserica lui Hristos”.

Vizita s-a încheiat într-o comuniune, o fraternitate adevărată, o apropiere unică în istoria Bisericilor Ortodoxă și Catolică, manifestată puternic în zona Parcului Izvor din Capitală, unde mii de ortodocși și catolici scandau cu o vibrantă emoție: „Unitate, unitate!”. Referindu-se la acest moment, Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu amintește: „Ecoul «unitate» rămâne. Deși la suprafață nu vedem mare lucru, totuși rămâne în inimile și în mințile oamenilor această chemare la unitate, exprimată într-un fel sau altul. Dar este o realitate: vrem acest lucru.”

Despre vizita Papei Francisc se poate spune cert că ea nu este o repetiție a ceea ce am trait în urmă cu două decenii. Este un nou Papă și vom participa la un eveniment deosebit cu un puternic ecou în țară și în afara ei.

Numele Suveranului Pontif vine de la Sfântul Francisc de Assisi. Așa cum a explicat Papa însuși, a ales acest nume din trei motive: pentru că Sfântul Francisc îi prețuia foarte mult pe săraci, era un om al păcii și nutrea un profund respect față de întreaga creație. Și, într-adevăr, săracii, pacea și grija pentru creație sunt o prioritate pentru Papa Francisc.   

Locașurile de cult catolice înscrise în programul de vizită al Papei Francisc sunt Catedrala Sfântul Iosif din București și așezămintele de cult catolic din Iași, Blaj și Șumuleu-Ciuc. În spațiul sfințit al Catedralei Naționale va fi rostită rugăciunea „Tatăl nostru”.

Sloganul acestei vizite „Să mergem împreună!” este un îndemn la comuniune și la cooperarea tuturor, indiferent de apartenență religioasă sau etnie, pentru urmărirea binelui comun, a păcii și bunei înțelegeri.

Pe 2 iunie, pe Câmpia Libertății de la Blaj, Suveranul Pontif va oficia beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici martiri: Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu. „Este o mare bucurie nu numai pentru Biserica Greco-Catolică” - a mărturisit PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București -, „ci și pentru orice om de bună voință care înțelege că jertfa lor a fost jertfa unei Românii demne care trebuie întotdeauna recunoscută”.

Unele s-ar putea să vă surprindă!

Vaticanul nu este cu siguranță un parc de distracții pentru teoreticienii de conspirații. Cele mai multe dintre activitățile care au loc în interiorul zidurilor sale ar putea fi mai degrabă plictisitoare pentru publicul larg. Aura misterioasă care înconjoară Archivum Secretum Apostolicum Vaticanum - aceasta este denumirea completă a Arhivelor Vaticanului - ar putea să se datoreze doar unei traduceri greșite din originalul latin: "secretum" nu trebuie tradus ca "secret", ci înseamnă pur și simplu "personal". Oricine a avut vreodată un birou ar putea vedea probabil ceea ce este în joc: Arhiva secretă a Vaticanului este o colecție de documente personale, în special scrisori private, cronici și înregistrări istorice ale Papilor din trecut. Ne pare rău dacă stricăm distracția, Dan Brown & Co.

Am dori să vă împărtășim o listă cu 11 întrebări pe care ați dorit să le puneți probabil întotdeauna, despre Vatican.

1. Câți oameni trăiesc în Vatican?

Exact 605.

2. Câți dintre acești 605 locuitori sunt preoți?

În Vatican există 62 de laici, pe lângă cei 105 membri ai Gardei Elvețiene. Ceilalți locuitori sunt cardinali, episcopi, preoți, călugări și călugărițe.

3. Câți oameni lucrează în Vatican?

Se spune că atunci când un jurnalist l-a întrebat pe Sfântul Părinte Ioan al XXIII-lea (1958 - 1963) câte persoane lucrau în Vatican, Papa s-a oprit, s-a gândit un moment și apoi a răspuns: "Aproximativ jumătate".

Lăsând glumele la o parte, 4,810 de oameni lucrează pentru Sfântul Scaun (asistând lucrarea pastorală a Papei în lume) și în Cetatea Vaticanului. Ca orice alt oraș, Vaticanul are un supermarket, muzee și așa mai departe.

Sfântul Scaun are 2880 de persoane angajate în 65 de organisme diferite (congregații ale Vaticanului, consilii pontificale, nunțiaturi, birouri...). Doar în Vatican există 1.930 de angajați.

4. Câte biserici există în Vatican?

Pe lângă bazilica Sfântul Petru există alte șase biserici: San Pellegrino in Vaticano, Santi Martino și Sebastiano degli Svizzeri, Sant'Anna dei Palafrenieri, Sant'Egidio în Borgo, Santo Stefano degli Ungheresi și Santo Stefano degli Abissini.

5. Câte muzee există?

Chiar dacă vorbim despre "Muzeele Vaticanului" la plural, este o singură structură care include multe muzee și galerii (cum ar fi Pinacoteca Vaticana, Muzeul Pio-Clementino, Colecția de artă religioasă modernă, Muzeul Chiaramonti și Muzeele Gregorian Etruscan și Gregorian Egiptean). În total, există 54 de galerii, inclusiv Capela Sixtină.

Muzeul conține aproape 70.000 de opere de artă, dintre care 20.000 sunt expuse, iar în prezent lucrează 640 de persoane care lucrează în 40 de departamente diferite.

Ca o notă separată, în Palatul San Carlo se află cinematograful Vaticanului (administrat de Filmoteca Vaticana), în care Papa, personalul Vaticanului și oaspeții participă la proiecții.

6. Câte clădiri există?

Din câte știm, nu există un număr oficial, dar nu poate fi prea multe într-un spațiu de 0,44 km pătrați, mai ales când mult spațiu a fost alocat pentru Bazilica San Pietro și piața sa. Trebuie amintit că Vaticanul are și 13 clădiri în orașul Roma (inclusiv Bazilica Santa Maria Maggiore și San Giovanni in Laterano), precum și Bazilica Santa Maria degli Angeli din Assisi și Castelul Gandolfo (reședința de vară a papilor). Ele sunt clădiri extrateritoriale, adică, atunci când intri în aceste locuri nu suntem în Italia, ci în Vatican.

7. Câte posturi de radio există?

Numai unul, Radio Vatican, cu canalele sale diverse. După reforma Papei Francisc, face parte din Secretariatul pentru Comunicare al Sfântului Scaun. A fost înființat în 1931 de către inventatorul radioului, Guglielmo Marconi. Acesta difuzează pe Internet în 38 de limbi și are 355 de angajați din 59 de țări diferite.

8. Câte canale TV există?

Nici unul. Centrul de Televiziune al Vaticanului nu este un canal de televiziune, ci un centru de producție de televiziune dedicat, în primul rând, acoperirii activităților Papei, împărtășind semnalul său cu diferite canale TV, canale web și canale YouTube din întreaga lume.

9. Cât de vechi este Statul Vatican?

Statul Vatican a fost înființat la 11 februarie 1929, când a fost semnat Tratatul Lateran. Originile sale datează de la martiriul Sfântului Petru în Circul lui Nero, care a avut loc acolo unde astăzi este Bazilica Sfântul Petru.

10. Bazilica Sfântul Petru este catedrala Papei?

În realitate nu este. Catedrala Papei - biserica sa ca episcop al Romei - este bazilica San Giovanni din Laterano, care este în afara Vaticanului, dar are statut extrateritorial.

11. În ce limbi sunt terminalele ATM din orașul Vatican?

În limbi diferite, dar și în limba latină!

Traducere: Ioan-Ștefan Dumitraş

Sursa: http://www.e-communio.ro

„Îngerii păzitori ce priveghează aici nevăzuți, la marele altar de jertfă devenit relicvar al moaștelor Episcopilor noștri ne întreabă și pe noi astăzi, așa cum, odată, le întreba pe femeile purtătoare de mir: De ce ați venit aici? De ce căutați pe Cel Viu între cei morți? Nu este aici, a înviat! Iată doar locul unde a fost pus… De ce ați venit aici la Cimitirul Săracilor? Ce căutați aici, în acest cimitir al morților? Căutați niște morți? Ce vom răspunde? Nicidecum! Noi îi căutăm pe cei care știm că au înviat pentru credință. Căutăm pe aceia care s-au jertfit pentru credința în Cel Înviat, dar acum știm că au înviat și mijlocesc pentru noi ca fericiți martiri pentru credință…” - sunt cuvintele Preasfințitului Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, rostite în cadrul omiliei ținute la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației.

A avut loc aici, ca în fiecare an, pelerinajul în cinstea Episcopilor morți în faimă de martiri sub regimul comunist. Evenimentul s-a desfășurat sâmbătă, 11 mai 2019 și a cuprins parcurgerea în procesiune a traseului -Memorialul Durerii-Cimitirul săracilor- și Sfânta Liturghie celebrată la altarul amenajat în cimitir. Din partea ierarhiei Bisericii au participat: PS Florentin Crihălmeanu, PS Alexandru Mesian și PS Vasile Bizău. Au participat, de asemenea, zeci de preoți și sute de credincioși, care s-au rugat împreună și au cerut mijlocire către Dumnezeu și har de la cei ce în curând, pe data de 2 iunie, la Blaj, vor fi beatificați de către Sfântul Părinte Papa Francisc. 

„Noi pe acest pământ [din Cimitirul săracilor] ar trebui să umblăm desculți, să pășim cu picioarele goale și cu capul descoperit, pentru că este pământ sfânt și sfințitor. Aici nu am avea nevoie de antimis la celebrarea liturgică, așa cum frumos spunea cardinalul Sandri acum câțiva ani și nici de altar cu moaște, căci am putea celebra pe pământul gol. Aici pământul însuși este altar sfințit de jertfă…  Aici celebrăm pe un altar de jertfă, celebrăm pe mormintele învierii Episcopilor noștri și, putem afirma, ale învierii Bisericii noastre…”, a mai spus Preasfințitul Crihălmeanu.

Preafințitul Vasile, gazda evenimentului, a pus în lumină două îndemnuri care reies din cuvântul Domnului de azi: „îndemnul Mântuitorului de a lucra pentru hrana cea nepieritoare, pentru pâinea care se coboară din cer și pe care ne-o dă El însuși (Io. 6,27). Și cel de-al doilea îndemn  este cel pe care apostolii îl spun: se cuvine să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni (F.Ap. 5,29)”. Preasfințitul a îndemnat, de asemenea, credincioșii, să considere sărbătoarea de azi un moment pregătitor pentru marele pelerinaj la Blaj, acolo unde va avea loc încununarea rugăciunilor rostite de câțiva ani de zile în toate bisericile, pentru ridicarea la cinstea altarelor a Episcopilor martiri, fapt care se va întâmpla peste trei săptămâni.  

Biroul eparhial de presă